Regie: Peyton Reed
Distribuţie: Renée Zellweger, Ewan McGregor, Sarah Paulson, David Hyde Pierce
Apariţie: 2003
Produs de Fox 2000 Pictures/Regency Enterprises
La noi: Jos cu dragostea!
„Down with Love” este un film pe care l-am revăzut pentru că titlul nu-mi amintea de nimic şi avusesem impresia că era ceva nou. Aşa sunt eu, ca Dori din „Finding Nemo”, cu memoria scurtă, mai ales când e vorba de denumiri din astea neinspirate. Până să mă prind eu că e o peliculă tare roz (la propriu, de data asta) şi o mai are şi pe donşoara Zellweger în rolul principal, mă lăsasem deja prinsă de acţiune.
Povestea:
În anii '60, când rolul femeii era să stea la cratiţă, Barbara Novak scrie o carte care dă peste cap societatea. Ea le îndeamnă pe femei, în „Down with Love”, să renunţe la bărbaţi şi să ia controlul asupra propriei vieţi pentru a fi fericite. Afemeiatul jurnalist Catcher Block intră sub acoperire, dorind să o cucerească pentru a demonstra că autoarea nu e chiar atât de independentă pe cât trâmbiţează. Cine va cuceri pe cine rămâne de văzut...
Ce m-a ţinut pe canapea:
Dincolo de statutul de comedie romantică pe care l-a „câştigat”, „Down with Love” e o satiră şi, în acelaşi timp, un omagiu adus filmelor romanţioase ale anilor '60. Atmosfera creată, replicile, pronunţia, cuvintele alese, îmbrăcămintea şi aşa mai departe sunt foarte plastice, foarte exagerate, artificiale chiar (ceea ce iniţial m-a enervat, dar, în contextul realizat şi având în vedere subiectul abordat şi sursa de inspiraţie, sunt, de fapt, cât se poate de originale).
Distribuția. Față de alte filme în care am văzut-o, Renée Zellweger reușește să intre în caracter foarte bine. Ea însăși oarecum extravagantă, s-a adaptat rolului de feministă a anilor '60 cu ușurință. Ewan McGregor, un favorit de-al meu, se potrivește și el foarte bine rolului și reușește să fie elegant, cuceritor, detestabil și vulnerabil, toate acestea pe parcursul filmului și deseori în aceeași scenă. Chimia dintre ei este reală și cuplul dă bine pe ecran. Scena în care cei doi vorbesc la telefon, prezentată în stilul split-screen al filmelor vechi, este extrem de amuzantă. David Hyde Pierce, cunoscut mai ales pentru rolul său din „Frasier”, este excelent, iar Sarah Paulson este plină de viață și foarte carismatică.
Scenografia. Totul la acest film amintește de un clasic Doris Day. Moda anilor '60 este foarte bine recreată de Daniel Orlandi. Îmi plac la nebunie costumele pe care Renée le-a purtat de-a lungul filmărilor, machiajul și coafurile. Decorurile sunt și ele un omagiu adus cinematografiei acelor vremuri, de la falsul New York de pe fundalurile pictate la modul în care sunt filmate scenele din mașină.
Evoluția finală a poveștii. Spre lauda sa, filmul nu se sfârșește într-un sentimentalism ridicol, punând-o pe feminista Barbara Novak într-un cadru domestic, ci admite egalitatea dintre sexe și păstrează esența personalității eroilor.
Genericul final. Cei care au răbdare să-l urmărească vor fi răsplătiți cu o scenă demnă de cele mai bune musical-uri și-l vor întrezări pe McGregor cel din „Moulin Rouge”, precum și pe Renée Zellweger cea din „Chicago”.
Ce mi-a plăcut mai putin:
-
Decizie:
Dincolo de faptul că este o poveste de dragoste, „Down with Love” surprinde prin dialogul spiritual și personajele bine creionate. Filmul merge dincolo de clasica evoluție a genului, fiind o parodie reușită a cinematografiei anilor '60.
Distribuţie: Renée Zellweger, Ewan McGregor, Sarah Paulson, David Hyde Pierce
Apariţie: 2003
Produs de Fox 2000 Pictures/Regency Enterprises
La noi: Jos cu dragostea!
„Down with Love” este un film pe care l-am revăzut pentru că titlul nu-mi amintea de nimic şi avusesem impresia că era ceva nou. Aşa sunt eu, ca Dori din „Finding Nemo”, cu memoria scurtă, mai ales când e vorba de denumiri din astea neinspirate. Până să mă prind eu că e o peliculă tare roz (la propriu, de data asta) şi o mai are şi pe donşoara Zellweger în rolul principal, mă lăsasem deja prinsă de acţiune.
Povestea:
În anii '60, când rolul femeii era să stea la cratiţă, Barbara Novak scrie o carte care dă peste cap societatea. Ea le îndeamnă pe femei, în „Down with Love”, să renunţe la bărbaţi şi să ia controlul asupra propriei vieţi pentru a fi fericite. Afemeiatul jurnalist Catcher Block intră sub acoperire, dorind să o cucerească pentru a demonstra că autoarea nu e chiar atât de independentă pe cât trâmbiţează. Cine va cuceri pe cine rămâne de văzut...
Ce m-a ţinut pe canapea:
Dincolo de statutul de comedie romantică pe care l-a „câştigat”, „Down with Love” e o satiră şi, în acelaşi timp, un omagiu adus filmelor romanţioase ale anilor '60. Atmosfera creată, replicile, pronunţia, cuvintele alese, îmbrăcămintea şi aşa mai departe sunt foarte plastice, foarte exagerate, artificiale chiar (ceea ce iniţial m-a enervat, dar, în contextul realizat şi având în vedere subiectul abordat şi sursa de inspiraţie, sunt, de fapt, cât se poate de originale).
Distribuția. Față de alte filme în care am văzut-o, Renée Zellweger reușește să intre în caracter foarte bine. Ea însăși oarecum extravagantă, s-a adaptat rolului de feministă a anilor '60 cu ușurință. Ewan McGregor, un favorit de-al meu, se potrivește și el foarte bine rolului și reușește să fie elegant, cuceritor, detestabil și vulnerabil, toate acestea pe parcursul filmului și deseori în aceeași scenă. Chimia dintre ei este reală și cuplul dă bine pe ecran. Scena în care cei doi vorbesc la telefon, prezentată în stilul split-screen al filmelor vechi, este extrem de amuzantă. David Hyde Pierce, cunoscut mai ales pentru rolul său din „Frasier”, este excelent, iar Sarah Paulson este plină de viață și foarte carismatică.
Scenografia. Totul la acest film amintește de un clasic Doris Day. Moda anilor '60 este foarte bine recreată de Daniel Orlandi. Îmi plac la nebunie costumele pe care Renée le-a purtat de-a lungul filmărilor, machiajul și coafurile. Decorurile sunt și ele un omagiu adus cinematografiei acelor vremuri, de la falsul New York de pe fundalurile pictate la modul în care sunt filmate scenele din mașină.
Evoluția finală a poveștii. Spre lauda sa, filmul nu se sfârșește într-un sentimentalism ridicol, punând-o pe feminista Barbara Novak într-un cadru domestic, ci admite egalitatea dintre sexe și păstrează esența personalității eroilor.
Genericul final. Cei care au răbdare să-l urmărească vor fi răsplătiți cu o scenă demnă de cele mai bune musical-uri și-l vor întrezări pe McGregor cel din „Moulin Rouge”, precum și pe Renée Zellweger cea din „Chicago”.
Ce mi-a plăcut mai putin:
-
Decizie:
Dincolo de faptul că este o poveste de dragoste, „Down with Love” surprinde prin dialogul spiritual și personajele bine creionate. Filmul merge dincolo de clasica evoluție a genului, fiind o parodie reușită a cinematografiei anilor '60.
0 comentarii