Regie: Peter Webber
Distribuţie: Colin Firth, Scarlett Johansson, Tom Wilkinson, Cillian Murphy
Apariţie: 2003
Produs de Archer Street Productions/Delux Productions/Film Fund Luxembourg/Pathé Pictures International/UK Film Council/Wild Bear Films
La noi: Fata cu cercel de perlă
Pentru că nu mai am chef de filme în ultima vreme şi am o nouă obsesie pe nume "The Practice" (sau Dylan McDermott, dar nu mă spuneţi la domnu'), am săpat prin lista de titluri salvate în Blogger ca postări neterminate pentru a vă povesti despre unul pe care l-am văzut acum mai multă vreme. Mare mirarea mea când mi-am dat seama că majoritatea sunt comedii romantice. Singurul care nu e din acest gen e "Girl with a Pearl Earring", o minunată ecranizare a romanului cu acelaşi nume al scriitoarei de origine americană Tracy Chevalier. Romanul e o ficţiune creată în jurul tabloului "Fata cu cercel de perlă" ("Fata cu turbanul") al pictorului olandez Johannes Vermeer.
Vermeer a fost un pictor baroc specializat pe scene domestice de interior ale clasei de mijloc olandeze. De un succes moderat în timpul vieţii şi aproape uitat după moarte, a fost redescoperit prin secolul al XIX-lea, pentru ca acum să fie considerat unul dintre cei mai mari pictori ai perioadei de aur olandeze.
Tabloul "Fata cu cercel de perlă", denumit de critică şi "Monalisa nordului", semnat, dar nedatat, este cea mai cunoscută operă a sa, culorile proaspete şi efectele de lumină vorbind despre stilul original al lui Vermeer.
Povestea:
Griet este o tânără servitoare în casa pictorului Johannes Vermeer. Printre îndatoririle zilnice se numără şi aceea de a-şi ajuta patronul la amestecatul culorilor, petrecând astfel foarte mult timp în studioul acestuia. Van Ruijven, patronul pictorului, o remarcă şi îi cere lui Vermeer să o imortalizeze într-un tablou, sperând în acelaşi timp să o transforme pe tânăra servitoare în amanta sa. Numai că Vermeer se îndrăgosteşte de fată, care trebuie să facă faţă avansurilor lui Van Ruijven, dar şi geloziei soţiei pictorului.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Filmul este o ficţiune, aşa cum e şi romanul. Trebuie să pornim de la acest lucru pentru a nu avea aşteptări de acurateţe istorică sau pentru a nu ajunge să vorbim despre Vermeer într-un cerc artistic ca şi cum i-am cunoaşte viaţa doar după vizionarea acestei pelicule.
Acum că am lămurit asta, voi spune că, la fel ca şi tabloul, filmul este o operă de artă. Din păcate nu am citit cartea lui Tracy Chevalier, deşi de fiecare dată când intru în Cărtureşti îmi propun să o iau.
Partea cea mai mişto din "Girl with a Pearl Earring" este atmosfera. Eduardo Serra, portughezul care se ocupă şi de cinematografia celor două părţi ale lui "Harry Potter and the Deathly Hallows", a dovedit că a meritat pe deplin nominalizarea la Oscar pentru acest film. Urmărind "Fata cu cercel de perlă", te simţi în Olanda în 1600. Decorurile şi costumele reflectă perfect perioada în care se desfăşoară acţiunea. Lumina şi coloristica folosită te transportă direct în tablourile lui Vermeer, ai impresia că fiecarte scenă e pictată în ulei. Un alt lucru remarcabil este folosirea sunetelor - sau, mai bine spus, absenţa zgomotelor inutile din această peliculă, cadrând perfect cu firea liniştită, solitară a pictorului olandez.
Povestea din spatele tabloului. Misterul ce o înconjoară pe femeia imortalizată de Vermeer a făcut ca lumea să aducă diverse teorii cu privire la identitatea ei. Povestea spusă de Chevalier poate că nu este cea adevărată, dar ne permite să pătrundem în lumea lui Vermeer şi să-i privim tablourile cu alţi ochi. Dincolo de a fi credibilă, ne dă ocazia să aruncăm o privire asupra vieţii unui artist de geniu, dar este şi o incursiune în lumea emoţiilor umane. Cunoscutul critic de film Roger Ebert spunea despre "Girl with a Pearl Earring" că este un film despre lucruri nespuse, ocazii nefructificate, potenţialuri nerealizate şi buze nesărutate. Un film liniştit, brăzdat din când în când de emoţii puternice. Nu se ştie cine a fost modelul pentru acest tablou; unii spun că ar fi fost una din fiicele sale, o vecină, soţia unui negustor al vremurilor, dar nimeni nu a mers pe varianta unei amante, pentru că, printre puţinele lucruri cunoscute despre viaţa lui Vermeer, unul este acela că a avut o căsătorie prolifică (la moartea sa, a lăsat 11 copii) şi a trăit într-un cămin controlat de o soacră extrem de vigilentă. Tracy Chevalier a transformat-o pe fata misterioasă şi senzuală în iubita pictorului şi această teorie este, de bună seamă, pe placul nostru, celor în căutare de senzaţional. Filmul urmăreşte simplitatea, nu este o melodramă şi nu exagerează cu intrigi romantice, făcându-ne astfel să ne simţim parte a vieţii personajelor şi nu spectatori în căutare de subiecte de tabloid. "Girl with a Pearl Earring" este un film intim şi exact acest lucru îl face impresionant.
Firth şi Johansson sunt actorii perfecţi pentru această dramă. El este Vermeer, până în cele mai mici detalii, introvertit, uneori invizibil, ascunzându-se după colţuri şi contemplând viaţa din umbra pereţilor, împărţit între îndatoririle de şef de familie şi artistul care are nevoie de solitudine. Ea este Griet, servitoarea inocentă, retrasă, al cărei statut social o împiedică să aibă voce proprie, dar al cărei spirit artistic fac din ea o posibilă pictoriţă. Relaţia dintre ei nu se bazează pe cuvinte, ci pe gesturi fugare şi sentimente neîmpărtăşite, o relaţie care nu are nevoie de vorbe, dar este cu atât mai puternică din acest motiv.
Ce mi-a plăcut mai putin:
-
Decizie:
"Girl with a Pearl Earring" este un film fascinant, o adevărată operă de artă care ne ajută să aruncăm un ochi asupra societăţii olandeze a secolului al XVII -lea şi asupra picturii flamande din acele vremuri, dar şi un studiu de caz asupra emoţiilor umane. O pictură cinematografică.
Distribuţie: Colin Firth, Scarlett Johansson, Tom Wilkinson, Cillian Murphy
Apariţie: 2003
Produs de Archer Street Productions/Delux Productions/Film Fund Luxembourg/Pathé Pictures International/UK Film Council/Wild Bear Films
La noi: Fata cu cercel de perlă
Pentru că nu mai am chef de filme în ultima vreme şi am o nouă obsesie pe nume "The Practice" (sau Dylan McDermott, dar nu mă spuneţi la domnu'), am săpat prin lista de titluri salvate în Blogger ca postări neterminate pentru a vă povesti despre unul pe care l-am văzut acum mai multă vreme. Mare mirarea mea când mi-am dat seama că majoritatea sunt comedii romantice. Singurul care nu e din acest gen e "Girl with a Pearl Earring", o minunată ecranizare a romanului cu acelaşi nume al scriitoarei de origine americană Tracy Chevalier. Romanul e o ficţiune creată în jurul tabloului "Fata cu cercel de perlă" ("Fata cu turbanul") al pictorului olandez Johannes Vermeer.
Vermeer a fost un pictor baroc specializat pe scene domestice de interior ale clasei de mijloc olandeze. De un succes moderat în timpul vieţii şi aproape uitat după moarte, a fost redescoperit prin secolul al XIX-lea, pentru ca acum să fie considerat unul dintre cei mai mari pictori ai perioadei de aur olandeze.
Tabloul "Fata cu cercel de perlă", denumit de critică şi "Monalisa nordului", semnat, dar nedatat, este cea mai cunoscută operă a sa, culorile proaspete şi efectele de lumină vorbind despre stilul original al lui Vermeer.
Povestea:
Griet este o tânără servitoare în casa pictorului Johannes Vermeer. Printre îndatoririle zilnice se numără şi aceea de a-şi ajuta patronul la amestecatul culorilor, petrecând astfel foarte mult timp în studioul acestuia. Van Ruijven, patronul pictorului, o remarcă şi îi cere lui Vermeer să o imortalizeze într-un tablou, sperând în acelaşi timp să o transforme pe tânăra servitoare în amanta sa. Numai că Vermeer se îndrăgosteşte de fată, care trebuie să facă faţă avansurilor lui Van Ruijven, dar şi geloziei soţiei pictorului.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Filmul este o ficţiune, aşa cum e şi romanul. Trebuie să pornim de la acest lucru pentru a nu avea aşteptări de acurateţe istorică sau pentru a nu ajunge să vorbim despre Vermeer într-un cerc artistic ca şi cum i-am cunoaşte viaţa doar după vizionarea acestei pelicule.
Acum că am lămurit asta, voi spune că, la fel ca şi tabloul, filmul este o operă de artă. Din păcate nu am citit cartea lui Tracy Chevalier, deşi de fiecare dată când intru în Cărtureşti îmi propun să o iau.
Partea cea mai mişto din "Girl with a Pearl Earring" este atmosfera. Eduardo Serra, portughezul care se ocupă şi de cinematografia celor două părţi ale lui "Harry Potter and the Deathly Hallows", a dovedit că a meritat pe deplin nominalizarea la Oscar pentru acest film. Urmărind "Fata cu cercel de perlă", te simţi în Olanda în 1600. Decorurile şi costumele reflectă perfect perioada în care se desfăşoară acţiunea. Lumina şi coloristica folosită te transportă direct în tablourile lui Vermeer, ai impresia că fiecarte scenă e pictată în ulei. Un alt lucru remarcabil este folosirea sunetelor - sau, mai bine spus, absenţa zgomotelor inutile din această peliculă, cadrând perfect cu firea liniştită, solitară a pictorului olandez.
Povestea din spatele tabloului. Misterul ce o înconjoară pe femeia imortalizată de Vermeer a făcut ca lumea să aducă diverse teorii cu privire la identitatea ei. Povestea spusă de Chevalier poate că nu este cea adevărată, dar ne permite să pătrundem în lumea lui Vermeer şi să-i privim tablourile cu alţi ochi. Dincolo de a fi credibilă, ne dă ocazia să aruncăm o privire asupra vieţii unui artist de geniu, dar este şi o incursiune în lumea emoţiilor umane. Cunoscutul critic de film Roger Ebert spunea despre "Girl with a Pearl Earring" că este un film despre lucruri nespuse, ocazii nefructificate, potenţialuri nerealizate şi buze nesărutate. Un film liniştit, brăzdat din când în când de emoţii puternice. Nu se ştie cine a fost modelul pentru acest tablou; unii spun că ar fi fost una din fiicele sale, o vecină, soţia unui negustor al vremurilor, dar nimeni nu a mers pe varianta unei amante, pentru că, printre puţinele lucruri cunoscute despre viaţa lui Vermeer, unul este acela că a avut o căsătorie prolifică (la moartea sa, a lăsat 11 copii) şi a trăit într-un cămin controlat de o soacră extrem de vigilentă. Tracy Chevalier a transformat-o pe fata misterioasă şi senzuală în iubita pictorului şi această teorie este, de bună seamă, pe placul nostru, celor în căutare de senzaţional. Filmul urmăreşte simplitatea, nu este o melodramă şi nu exagerează cu intrigi romantice, făcându-ne astfel să ne simţim parte a vieţii personajelor şi nu spectatori în căutare de subiecte de tabloid. "Girl with a Pearl Earring" este un film intim şi exact acest lucru îl face impresionant.
Firth şi Johansson sunt actorii perfecţi pentru această dramă. El este Vermeer, până în cele mai mici detalii, introvertit, uneori invizibil, ascunzându-se după colţuri şi contemplând viaţa din umbra pereţilor, împărţit între îndatoririle de şef de familie şi artistul care are nevoie de solitudine. Ea este Griet, servitoarea inocentă, retrasă, al cărei statut social o împiedică să aibă voce proprie, dar al cărei spirit artistic fac din ea o posibilă pictoriţă. Relaţia dintre ei nu se bazează pe cuvinte, ci pe gesturi fugare şi sentimente neîmpărtăşite, o relaţie care nu are nevoie de vorbe, dar este cu atât mai puternică din acest motiv.
Ce mi-a plăcut mai putin:
-
Decizie:
"Girl with a Pearl Earring" este un film fascinant, o adevărată operă de artă care ne ajută să aruncăm un ochi asupra societăţii olandeze a secolului al XVII -lea şi asupra picturii flamande din acele vremuri, dar şi un studiu de caz asupra emoţiilor umane. O pictură cinematografică.
1 Comment
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
8 august 2010, 15:30