Regie: Stephen Frears
Distribuţie: Glenn Close, John Malkovich, Michelle Pfeiffer, Swoosie Kurtz, Keanu Reeves, Mildred Natwick, Uma Thurman
Apariţie: 1988
Produs de Lorimar Film Entertainment/NFH Productions/Warner Bros. Pictures
La noi: Legături periculoase
Depăşim puţin registrul comediilor romantice (da, am reuşit să termin "The Bounty Hunter", dar n-am starea de a scrie despre el) pentru a vorbi despre o altă ecranizare, a unei cărţi nu foarte celebre şi, părerea mea, nici foarte bune - "Les Liaisons dangereuses", un roman epistolar scris de francezul Pierre Choderlos de Laclos. Am citit cartea într-o vară infernală marca Bucureşti, în săptămânile când aşteptam viza de student pentru Spania, total plictisită de lipsa de atenţie din partea unui prieten care prefera jocurile pe calculator...
Romanul nu m-a impresionat foarte mult. În primul rând că stilul epistolar nu este pe gustul meu, o colecţie de scrisori nefiind capabilă, oricât de originală, să mă introducă în ritmul acţiunii. În al doilea rând, am citit cartea după ce am văzut atât "Dangerous Liaisons", filmul despre care vreau să vă vorbesc astăzi, cât şi "Cruel Intentions", adaptarea mai moderno-adolescentină, ambele cu mult mai multă intrigă şi mult mai interesante. Poate că voi surprinde prin următoarele, dar, aşa cum orice regulă trebuie să aibă şi excepţii pentru a fi evidenţiată, vă mărturisesc că, de această dată, filmul bate cartea.
Am revăzut de curând "Legături periculoase" din dorinţa de a mă rupe de idioţeniile apărute în ultima vreme, dar şi pentru a mă delecta din nou cu jocul actoricesc minunat al pleiadei de actori de pe genericul său. Veţi înţelege, probabil, fascinaţia mea când vă voi spune şi că "Dangerous Liaisons" a fost nominalizat la Oscar pentru cea mai bună peliculă, atât Glenn Close, cât şi Michelle Pfeiffer au fost nominalizate pentru rolurile realizate, iar scenariul adaptat, costumele şi scenografia au fost distinse cu mult dorita statuetă.
Povestea:
Trădată de un fost amant, Gercourt, Marchiza de Merteuil îi cere o favoare infamului Viconte de Valmont: să o seducă pe inocenta Cecile de Volanges, cu care Gercourt ar fi trebuit să se căsătorească. Având însă o altă cucerire în minte, pe virtuoasa soţie Madame de Tourvel, Valmont o împinge pe Cecile în braţele tânărului Danceny, îndreptându-şi atenţia înspre câştigarea pariului pus cu Marchiza de Merteuil, cum că nu va reuşi să o seducă pe Madame de Tourvel.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Oh what a tangled web we weave, when first we practise to deceive... Intrigă, intrigă şi iar intrigă. Un film despre (a)moralitate, lupta dintre sexe, pe alocuri despre dragoste şi răzbunare, pasiune, emoţii complexe şi trăiri intense, prezentate într-un ritm extraordinar, care îţi taie răsuflarea. Dacă aproape fiecare film are momente în care mai caşti, acesta reuşeşte să te ţină lipit de canapea, nemişcat, pe toată durata sa.
Atmosfera. Doar pentru acest aspect şi aş fi în stare să revăd filmul fără să mă plictisesc. Costumele, interioarele, parcurile, splendid filmate pentru a recrea până aproape de perfecţiune Franţa epocii iluministe.
Impresionanta distribuţie. Numele mari de pe afiş sunt un motiv suficient pentru a vă face să urmăriţi această peliculă, dar cu toţii ştim că acest lucru nu este întotdeauna îndeajuns. "Dangerous Liaisons" a dat ocazia - în mare parte (excepţia mea fiind Keanu) - unor performaţe cu adevărat extradordinare. Pe Glenn Close am asociat-o mereu cu Cruella de Vil, rol pe care l-a jucat magistral, dar înainte de acesta aproape a luat Oscarul pentru interpretarea Marchizei de Merteuil, un personaj fascinant prin faptul că înglobează natura umană (sau femeiască) în cea mai pură stare. Rămân de fiecare dată stupefiată de complexitatea emoţiilor pe care a reuşit să le interpreteze Close, de expresiile faciale, de modulaţiile vocii, de scena finală în care îşi şterge machiajul de pe faţă, scenă ce însumează, în doar câteva secunde, întregul film. Michelle Pfeiffer a dat şi ea o reprezentaţie de Oscar în rolul virtuoasei doamne de Tourvel, un rol care i s-a potrivit ca o mănuşă. Despre John Malkovich nu ştiu dacă pot să spun ceva fără a cădea în clişee. Nu degeaba este singurul actor despre care s-a făcut un film cât timp încă mai e în viaţă. Deşi nu e nici pe departe genul de cuceritor, rolul acesta îl transformă în cel mai râvnit bărbat, degajă atât de multă senzualitate încât este capabil să cucerească orice femeie ar vrea şi asta a şi făcut, atât pe ecarn, cât şi în afara lui (bârfele spun că, în timpul filmărilor, ar fi avut o relaţie cu Michelle Pfeiffer). Cei trei actori din planul principal au dat viaţă unor personaje incredibil de complexe penru o poveste spusă pentru marele ecran. Doi aristocraţi care, din plictiseală, ajung să se joace de-a Dumnezeu cu viaţa unor persoane nevinovate, reuşind să distrugă totul în cale, inclusiv pe ei.
Distribuţia secundară, care susţine atât de bine rolurile principale şi acţiunea prin reprezentaţii excelente. Aici le includ pe Swoosie Kurtz, Uma Thurman şi Mildred Natwick.
Ce este uimitor atât în legătură cu filmul, cât şi cu povestea lui Choderlos de Laclos, este că, după atâta timp de când a fost scrisă, este încă foarte actuală. Lupta dintre sexe este un subiect foarte bătucit, şi totuşi acest film a reuşit să o reinventeze în aşa manieră încât să trezească interesul, deşi, să nu uităm, au trecut mai mult de 20 de ani de când pelicula a văzut lumina reflectoarelor.
Ce mi-a plăcut mai putin:
Keanu Reeves. Ca întotdeauna. Nu voi înţelege niciodată de ce acest om s-a făcut actor şi, mai mult, de ce este considerat unul de succes. Keanu este incapabil de a arăta ceva, mimica lui este... inexpresivă. Singurul rol care am considerat că i s-a potrivit a fost cel din "Matrix", dar în rest, pe bune că nu înţeleg ce căuta pe acolo.
Decizie:
"Dangerous Liaisons" este unul dintre cele mai bine realizate filme pe care le-am văzut, sub toate aspectele - scenariu, actori, imagine, scenografie, costume... Îl voi recomanda întotdeauna oricui vrea să vadă ceva de calitate şi, drept dovadă, vi-l recomand şi vouă astăzi.
Distribuţie: Glenn Close, John Malkovich, Michelle Pfeiffer, Swoosie Kurtz, Keanu Reeves, Mildred Natwick, Uma Thurman
Apariţie: 1988
Produs de Lorimar Film Entertainment/NFH Productions/Warner Bros. Pictures
La noi: Legături periculoase
Depăşim puţin registrul comediilor romantice (da, am reuşit să termin "The Bounty Hunter", dar n-am starea de a scrie despre el) pentru a vorbi despre o altă ecranizare, a unei cărţi nu foarte celebre şi, părerea mea, nici foarte bune - "Les Liaisons dangereuses", un roman epistolar scris de francezul Pierre Choderlos de Laclos. Am citit cartea într-o vară infernală marca Bucureşti, în săptămânile când aşteptam viza de student pentru Spania, total plictisită de lipsa de atenţie din partea unui prieten care prefera jocurile pe calculator...
Romanul nu m-a impresionat foarte mult. În primul rând că stilul epistolar nu este pe gustul meu, o colecţie de scrisori nefiind capabilă, oricât de originală, să mă introducă în ritmul acţiunii. În al doilea rând, am citit cartea după ce am văzut atât "Dangerous Liaisons", filmul despre care vreau să vă vorbesc astăzi, cât şi "Cruel Intentions", adaptarea mai moderno-adolescentină, ambele cu mult mai multă intrigă şi mult mai interesante. Poate că voi surprinde prin următoarele, dar, aşa cum orice regulă trebuie să aibă şi excepţii pentru a fi evidenţiată, vă mărturisesc că, de această dată, filmul bate cartea.
Am revăzut de curând "Legături periculoase" din dorinţa de a mă rupe de idioţeniile apărute în ultima vreme, dar şi pentru a mă delecta din nou cu jocul actoricesc minunat al pleiadei de actori de pe genericul său. Veţi înţelege, probabil, fascinaţia mea când vă voi spune şi că "Dangerous Liaisons" a fost nominalizat la Oscar pentru cea mai bună peliculă, atât Glenn Close, cât şi Michelle Pfeiffer au fost nominalizate pentru rolurile realizate, iar scenariul adaptat, costumele şi scenografia au fost distinse cu mult dorita statuetă.
Povestea:
Trădată de un fost amant, Gercourt, Marchiza de Merteuil îi cere o favoare infamului Viconte de Valmont: să o seducă pe inocenta Cecile de Volanges, cu care Gercourt ar fi trebuit să se căsătorească. Având însă o altă cucerire în minte, pe virtuoasa soţie Madame de Tourvel, Valmont o împinge pe Cecile în braţele tânărului Danceny, îndreptându-şi atenţia înspre câştigarea pariului pus cu Marchiza de Merteuil, cum că nu va reuşi să o seducă pe Madame de Tourvel.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Oh what a tangled web we weave, when first we practise to deceive... Intrigă, intrigă şi iar intrigă. Un film despre (a)moralitate, lupta dintre sexe, pe alocuri despre dragoste şi răzbunare, pasiune, emoţii complexe şi trăiri intense, prezentate într-un ritm extraordinar, care îţi taie răsuflarea. Dacă aproape fiecare film are momente în care mai caşti, acesta reuşeşte să te ţină lipit de canapea, nemişcat, pe toată durata sa.
Atmosfera. Doar pentru acest aspect şi aş fi în stare să revăd filmul fără să mă plictisesc. Costumele, interioarele, parcurile, splendid filmate pentru a recrea până aproape de perfecţiune Franţa epocii iluministe.
Impresionanta distribuţie. Numele mari de pe afiş sunt un motiv suficient pentru a vă face să urmăriţi această peliculă, dar cu toţii ştim că acest lucru nu este întotdeauna îndeajuns. "Dangerous Liaisons" a dat ocazia - în mare parte (excepţia mea fiind Keanu) - unor performaţe cu adevărat extradordinare. Pe Glenn Close am asociat-o mereu cu Cruella de Vil, rol pe care l-a jucat magistral, dar înainte de acesta aproape a luat Oscarul pentru interpretarea Marchizei de Merteuil, un personaj fascinant prin faptul că înglobează natura umană (sau femeiască) în cea mai pură stare. Rămân de fiecare dată stupefiată de complexitatea emoţiilor pe care a reuşit să le interpreteze Close, de expresiile faciale, de modulaţiile vocii, de scena finală în care îşi şterge machiajul de pe faţă, scenă ce însumează, în doar câteva secunde, întregul film. Michelle Pfeiffer a dat şi ea o reprezentaţie de Oscar în rolul virtuoasei doamne de Tourvel, un rol care i s-a potrivit ca o mănuşă. Despre John Malkovich nu ştiu dacă pot să spun ceva fără a cădea în clişee. Nu degeaba este singurul actor despre care s-a făcut un film cât timp încă mai e în viaţă. Deşi nu e nici pe departe genul de cuceritor, rolul acesta îl transformă în cel mai râvnit bărbat, degajă atât de multă senzualitate încât este capabil să cucerească orice femeie ar vrea şi asta a şi făcut, atât pe ecarn, cât şi în afara lui (bârfele spun că, în timpul filmărilor, ar fi avut o relaţie cu Michelle Pfeiffer). Cei trei actori din planul principal au dat viaţă unor personaje incredibil de complexe penru o poveste spusă pentru marele ecran. Doi aristocraţi care, din plictiseală, ajung să se joace de-a Dumnezeu cu viaţa unor persoane nevinovate, reuşind să distrugă totul în cale, inclusiv pe ei.
Distribuţia secundară, care susţine atât de bine rolurile principale şi acţiunea prin reprezentaţii excelente. Aici le includ pe Swoosie Kurtz, Uma Thurman şi Mildred Natwick.
Ce este uimitor atât în legătură cu filmul, cât şi cu povestea lui Choderlos de Laclos, este că, după atâta timp de când a fost scrisă, este încă foarte actuală. Lupta dintre sexe este un subiect foarte bătucit, şi totuşi acest film a reuşit să o reinventeze în aşa manieră încât să trezească interesul, deşi, să nu uităm, au trecut mai mult de 20 de ani de când pelicula a văzut lumina reflectoarelor.
Ce mi-a plăcut mai putin:
Keanu Reeves. Ca întotdeauna. Nu voi înţelege niciodată de ce acest om s-a făcut actor şi, mai mult, de ce este considerat unul de succes. Keanu este incapabil de a arăta ceva, mimica lui este... inexpresivă. Singurul rol care am considerat că i s-a potrivit a fost cel din "Matrix", dar în rest, pe bune că nu înţeleg ce căuta pe acolo.
Decizie:
"Dangerous Liaisons" este unul dintre cele mai bine realizate filme pe care le-am văzut, sub toate aspectele - scenariu, actori, imagine, scenografie, costume... Îl voi recomanda întotdeauna oricui vrea să vadă ceva de calitate şi, drept dovadă, vi-l recomand şi vouă astăzi.
0 comentarii