Distribuţie: Jennifer Aniston, Gerard Butler, Gio Perez
Apariţie: 2010
Produs de Columbia Pictures/Relativity Media/Original Film
La noi: Recompensă cu bucluc
Următoarele cifre spun totul despre cultura cinematografică a românilor: "Invictus", lansare: 05.03.2010, spectatori: 6,515; "The Bounty Hunter", lansare: 26.03.2010, spectatori: 69,735. Având în vedere că primul îl are în plan central pe Nelson Mandela şi a primit două nominalizări la Oscar, iar cel de-al doilea este o comedie romantică fără subiect, tristeţea mea este justificată.
Vă spuneam că am tot încercat să văd "The Bounty Hunter" pe parcursul mai multor seri şi mă opream de fiecare dată pentru că adormeam de plictiseală. Am reuşit, mai mult dintr-un ambiţ şi pentru că Gerald Butler are un anume efect asupra mea, dar cronicuţa nu va fi una favorabilă.
Povestea:
Nicole şi Milo s-au îndrăgostit, s-au căsătorit, s-au certat şi au divorţat. Ea - reporter cu un oarecare succes, el şi-a pierdut slujba de poliţist din cauza deprimării şi a ajuns vânător de recompense. Pentru că e prea ocupată ca să apară în faţa judecătorului în urma asaltării unui poliţist, Nicole e dată în urmărire, iar cel care primeşte însărcinarea de a o duce la închisoare este nimeni altul decât Milo.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Păi... de unde oare să încep?... Evident, mai nimic. M-a intrigat ceea ce credeam eu că va fi subiectul - mă aşteptam ca Nicole să fie cu adevărat o criminală periculoasă şi nu doar un reporter care, la nervi, a pocnit poliţistul care îi dădea amendă pentru condus neregulamentar. Şi mă aşteptam la o urmărire ca-n filme (e şi-o ironie pe acolo pe undeva).
De asemenea, orice film cu Gerald Butler era, până acum, un must see. Cred că voi renunţa la acest sport dacă continuă pe acest drum.
Ce mi-a plăcut mai putin:
Să trecem la lucruri mai serioase. "The Bounty Hunter" a fost catalogat ca o comedie romantică. Problema este că, deşi puţin romantism ar fi pe acolo (găsit cu greu), la partea cu comedia stă tare prost. Subiectul este ridicol şi adună mult prea multe teme pentru a fi şi (relativ) credibil, şi amuzant, şi logic. Dacă partea cu soţia infractoare şi soţul vânător de recompense nu era de ajuns, s-au mai adăugat şi dependenţa de pariuri şi un complot mafiot, pentru a face o plăcintă tare degeaba şi fără pic de haz. Nici unul dintre momentele aşa-zis haioase nu m-a făcut să râd, din contră, am adormit buşteam prima oară după vreo 20 de minute şi tot aşa, vreo 2 seri la rând, până am reuşit să ajung la mirobolantul final
Ah, da. Cică filmul ar mai fi şi de acţiune. Să vă mai zic că nu e nici un pic de acţiune?
Jennifer şi Gerald. Ea are picioare frumoase şi el e(ra) bărbatul meu ideal (după Johnny, evident). De ea v-am mai spus parcă, nu mă mai repet, părerea se păstrează. Butler în schimb m-a dezamăgit foarte, foarte mult. Ce s-a întâmplat cu tipul sexy din "300" şi "P.S. I Love You", sau chiar din "The Ugly Truth"? Aici a jucat execrabil şi parcă nici chiar aşa de sexy nu mi s-a mai părut. Iar cei doi împreună în rol de îndrăgostiţi... nu, un mare nu!
Decizie:
Cred că am cam atins toate punctele importante. Scenariu slab, acţiune lipsă, nu tu umor, nu tu personaje interesante, dar foarte foarte mult căscat. Cam la asta se rezumă "The Bounty Hunter". Din păcate, una dintre cele mai proaste comedii romantice pe care am avut nenorocul să le văd.









1 Comment
Aici chiar ai dreptate... nici mie nu mi-a placut asa zisa comedie, desii s-a facut foarte mare publicitate inaintea aparitiei.
28 aprilie 2010, 20:14