Regie: Gary Winick
Distribuţie: Jennifer Garner, Mark Ruffalo, Judy Greer, Andy Serkis, Kathy Baker, Phil Reeves
Apariţie: 2004
Produs de Revolution Studios/Thirteen Productions
La noi: Azi 13 mâine 30
Acum vreo lună, ieşind de la un curs de dans de la Perfect Dance (nu vă agitaţi, nu e reclamă plătită), discutam cu fetele despre ce filme mai preferă fiecare când e vorba de comedioare romantice. Am fost oarecum surprinsă să aud titlul "13 Going on 30" printre cele menţionate, pentru că îmi aduceam aminte că e o porcărioară care nu-mi lăsase cine ştie ce impresie la o primă vizionare. Dar, pentru că nu voiam să rămân cu dubii şi, de ce nu, pentru că îmi place şi de Jennifer Garner, şi de Mark Ruffalo, am considerat că ar fi perfect pentru o duminică leneşă în care peste Bucureşti stă să plouă.
Povestea:
Jenna şi Matty sunt buni prieteni din copilărie. Ajunşi la vârsta pre-adolescenţei, cei doi descoperă că îşi doresc lucruri diferite. În timp ce Matt este îndrăgostit de Jenna, aceasta nu-şi doreşte altceva decât să facă parte din popularul grup Six Chicks. La aniversarea de 13 ani a Jennei, dorinţa ei cea mai mare, să fie "30, flirty and thriving", se îndeplineşte, fata trezindu-se în pielea unei femei de 30 de ani care pare a fi dobândit totul de la viaţă.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Avem câteva elemente care fac din "13 Going on 30" o comedie romantică relativ drăguţă. Mai întâi, povestea. Cine n-ar vrea ca magazinul din colţ să vândă praf magic de îndeplinit dorinţele? Şi eventual să poţi să-ţi vezi viitorul pentru a corecta dinainte eventualele greşeli. Josh Goldsmith a apelat la copilul din noi când a scris scenariul pentru acest basm modern. Îmi aduce aminte de vremurile când eram mai puţin aproape de 30 de ani şi mă uitam la "Arabela", care avea inelul ăla pe care îl întorceai şi îţi putea îndeplini cele mai năstruşnice dorinţe.
Alegerea celor doi actori din rolurile principale. Ok, nici unul din ei nu e un geniu, dar mie îmi plac amândoi. Îmi amintesc că am menţionat undeva pe acest blog că am o pasiune pentru Jennifer Garner încă de când juca în "Alias", iar Mark Ruffalo are acel je ne sais quoi ce mă face să suspin :)). Contrastul dintre personalităţile celor doi este delicios - în timp ce Jennifer/Jenna este exuberantă, trăind din plin viaţa şi făcându-ne să zâmbim când o vedem, Mark/Matt este cinic şi realist, nu mai crede în visele adolescenţei şi ne aduce cu picioarele pe pământ.
Moda celor două epoci - distincţia este făcută foarte bine, precum şi muzica (cu toate că preferinţele muzicale ale Jennei erau specifice câtorva ani înainte de 1987, dar mai contează, când avem Michael Jackson pe coloana sonoră?)
Filmul este destul de inocent cât să fie potrivit unei largi categorii de vârstă, de la adolescenţi la adulţi cu nostalgia acelor ani.
Ce mi-a plăcut mai putin:
Mi-e silă să mai scriu. Le ştiţi, le-am tot repetat când am vorbit de comedii romantice. Dar parcă toate aceste lucruri nu mai contează când petreci o oră şi puţin cu un asemenea film.
Decizie:
"13 Going on 30" nu e cel mai priginal dintre filme. Totul a mai fost făcut cel puţin o dată, de la poveste la dans şi aşa mai departe. Şi totuşi, oricât de mult aş fi vrut să spun că nu mi-a plăcut şi să construiesc o critică credibilă, nu mi-a ieşit. Pentru că filmul, oricâte lipsuri ar avea, are ceva magic. Poate că mă ramolesc înainte de vreme, poate că a venit primăvara şi mă simt fericită şi plină de viaţă... dar mi-a însorit duminica!
Distribuţie: Jennifer Garner, Mark Ruffalo, Judy Greer, Andy Serkis, Kathy Baker, Phil Reeves
Apariţie: 2004
Produs de Revolution Studios/Thirteen Productions
La noi: Azi 13 mâine 30
Acum vreo lună, ieşind de la un curs de dans de la Perfect Dance (nu vă agitaţi, nu e reclamă plătită), discutam cu fetele despre ce filme mai preferă fiecare când e vorba de comedioare romantice. Am fost oarecum surprinsă să aud titlul "13 Going on 30" printre cele menţionate, pentru că îmi aduceam aminte că e o porcărioară care nu-mi lăsase cine ştie ce impresie la o primă vizionare. Dar, pentru că nu voiam să rămân cu dubii şi, de ce nu, pentru că îmi place şi de Jennifer Garner, şi de Mark Ruffalo, am considerat că ar fi perfect pentru o duminică leneşă în care peste Bucureşti stă să plouă.
Povestea:
Jenna şi Matty sunt buni prieteni din copilărie. Ajunşi la vârsta pre-adolescenţei, cei doi descoperă că îşi doresc lucruri diferite. În timp ce Matt este îndrăgostit de Jenna, aceasta nu-şi doreşte altceva decât să facă parte din popularul grup Six Chicks. La aniversarea de 13 ani a Jennei, dorinţa ei cea mai mare, să fie "30, flirty and thriving", se îndeplineşte, fata trezindu-se în pielea unei femei de 30 de ani care pare a fi dobândit totul de la viaţă.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Avem câteva elemente care fac din "13 Going on 30" o comedie romantică relativ drăguţă. Mai întâi, povestea. Cine n-ar vrea ca magazinul din colţ să vândă praf magic de îndeplinit dorinţele? Şi eventual să poţi să-ţi vezi viitorul pentru a corecta dinainte eventualele greşeli. Josh Goldsmith a apelat la copilul din noi când a scris scenariul pentru acest basm modern. Îmi aduce aminte de vremurile când eram mai puţin aproape de 30 de ani şi mă uitam la "Arabela", care avea inelul ăla pe care îl întorceai şi îţi putea îndeplini cele mai năstruşnice dorinţe.
Alegerea celor doi actori din rolurile principale. Ok, nici unul din ei nu e un geniu, dar mie îmi plac amândoi. Îmi amintesc că am menţionat undeva pe acest blog că am o pasiune pentru Jennifer Garner încă de când juca în "Alias", iar Mark Ruffalo are acel je ne sais quoi ce mă face să suspin :)). Contrastul dintre personalităţile celor doi este delicios - în timp ce Jennifer/Jenna este exuberantă, trăind din plin viaţa şi făcându-ne să zâmbim când o vedem, Mark/Matt este cinic şi realist, nu mai crede în visele adolescenţei şi ne aduce cu picioarele pe pământ.
Moda celor două epoci - distincţia este făcută foarte bine, precum şi muzica (cu toate că preferinţele muzicale ale Jennei erau specifice câtorva ani înainte de 1987, dar mai contează, când avem Michael Jackson pe coloana sonoră?)
Filmul este destul de inocent cât să fie potrivit unei largi categorii de vârstă, de la adolescenţi la adulţi cu nostalgia acelor ani.
Ce mi-a plăcut mai putin:
Mi-e silă să mai scriu. Le ştiţi, le-am tot repetat când am vorbit de comedii romantice. Dar parcă toate aceste lucruri nu mai contează când petreci o oră şi puţin cu un asemenea film.
Decizie:
"13 Going on 30" nu e cel mai priginal dintre filme. Totul a mai fost făcut cel puţin o dată, de la poveste la dans şi aşa mai departe. Şi totuşi, oricât de mult aş fi vrut să spun că nu mi-a plăcut şi să construiesc o critică credibilă, nu mi-a ieşit. Pentru că filmul, oricâte lipsuri ar avea, are ceva magic. Poate că mă ramolesc înainte de vreme, poate că a venit primăvara şi mă simt fericită şi plină de viaţă... dar mi-a însorit duminica!
0 comentarii