Regie: Jason Reitman
Distribuţie: George Clooney, Vera Farmiga, Anna Kendrick, Jason Bateman
Apariţie: 2009
Produs de Paramount Pictures/Cold Spring Pictures
La noi: Sus, în aer
Cum o fi să îţi petreci viaţa în aeroporturi şi camere de hotel, să nu ai nici o legătură adevărată cu familia şi să-ţi aranjezi întâlnirile cu iubita în funcţie de oraşele spre care zboară fiecare? Poate că la aceste aspecte m-am gândit eu când am decis să nu mă fac stewardesă, aşa cum voia mama :)).
Continuu prezentarea filmelor nominalizate la Oscar în acest an cu "Up in the Air", o comedie dramatică (oximoron?) despre mici, dar importante aspecte ale vieţii. Pelicula n-o să te atragă dacă vrei glamour şi acţiune sau romanţă cu scântei. Nimic nu este exagerat şi totuşi totul este, dar nu ştiu cât de înţeleasă mă fac când spun asta. Hai mai bine să vă povestesc despre film să vedem dacă reuşesc.
Povestea:
Viaţa lui Ryan Bingham se desfăşoară în avion sau în aeroporturi. Cu un job ce presupune să concedieze oameni şi un vis de a ajunge la 10 milioane de mile de zbor, Ryan petrece mai puţin de o lună pe an acasă, dacă acasă se poate chema apartamentul minuscul în care îşi petrece acest timp. Deşi nu are niciodată timp pentru familie, este mai mult decât fericit cu această viaţă, având chiar şi o iubită pe care o vede atunci când călătoriile amândurora îi duc în aceleaşi oraşe.
Dar compania pentru care lucrează vrea să scadă costurile, ceea ce presupune mai puţine călătorii şi folosirea de teleconferinţe pentru a concedia oameni, propunere care venise de la tânăra şi entuziasta Natalie. Dorind să arate şefilor că această metodă de comunicare nu este o idee bună, Ryan o ia pe Natalie în călătoriile sale, pentru a-i demonstra că cel mai bine este să vorbeşti cu oamenii faţă în faţă şi nu prin intermediul tehnologiei.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Vreţi să spuneţi, în afară de George? Glumesc, nu-mi place de George. Ok, ok, îmi place, dar nu ăsta e motivul pentru care m-am uitat la film.
Povestea. La prima vedere, "Up in the Air" ne descrie o parte din viaţa unui om care decide să trăiască invers decât ar cere normalul - departe de familie, fără casă, cu un job care, inevitabil, este unul detestabil - acela de a da alţi oameni afară. Cu toate acestea, avem parte de o surpriză. Filmul exprimă mai multă emoţie decât multe altele create cu simplul scop de a stoarce câteva lacrimi. Avem parte de două călătorii iniţiatice - cea a lui Ryan Bingham, care descoperă, pe parcurs ce încearcă s-o imunizeze pe Natalie, că a trăi de unul singur nu e cea mai bună opţiune, dar şi cea parcursă de Natalie, care învaţă, la rândul ei, că visul de la 18 ani se poate destrăma într-o singură clipă, dar că acest lucru nu este o tragedie. Redescoperirea sentimentelor este pentru ambii destinaţia acestei călătorii, chiar dacă acest lucru se face prin metode diferite.
Avem apoi distribuţia - sau, mai bine spus, performaţele actorilor, pentru că a avea nume mari pe generic nu e echivalent cu a avea un film de calitate. De departe, scena aparţine lui Clooney, pe care îl redescopăr pe măsură ce trec anii. Dacă în "E/R" şi în alte roluri de tinereţe mă uitam la el doar pentru... hmmm..., de la "Solaris" încoace am început să-l privesc cu alţi ochi. Rolul lui Bingham este foarte bine jucat, o adevărată încântare pentru simţurile mele de cinefil. Interpretări remarcabile sunt şi cele ale Annei Kendrick şi Verei Farmiga, ambele nominalizate la Oscarurile din acest an. Toţi transmit - şi o fac în modul cel mai puternic, modelându-se pe specificul fiecărui personaj în parte, făcând să fie atât de uşor să te imaginezi în pielea lor!
"Up in the Air" este parcă o sumă a tot ce înseamnă această primă decadă de secol pentru societate - criză economică, şomaj, media, lipsă de cultură, narcisism şi vanitate, divizare socială, violenţă, ostilitate. Din orice punct de vedere l-ai privi, este un film actual, multivalent. Regizorul Jason Reitman a reuşit să transforme toate acestea într-o experienţă personală pentru privitor, o excelentă satiră a societăţii actuale.
Replicile. N-o să mai dau exemple, aşa cum am făcut-o în trecut, dar trebuie menţionat că cel puţin un sfert din farmecul filmului este dat de acestea.
Ce mi-a plăcut mai putin:
-
Decizie:
Un film despre alegeri, despre relaţii, despre independenţă şi dependenţă, despre societate în general. Sper că acest haotic articol vă poate da impulsul de a-l vedea, pentru că este o alegere înţeleaptă.
Distribuţie: George Clooney, Vera Farmiga, Anna Kendrick, Jason Bateman
Apariţie: 2009
Produs de Paramount Pictures/Cold Spring Pictures
La noi: Sus, în aer
Cum o fi să îţi petreci viaţa în aeroporturi şi camere de hotel, să nu ai nici o legătură adevărată cu familia şi să-ţi aranjezi întâlnirile cu iubita în funcţie de oraşele spre care zboară fiecare? Poate că la aceste aspecte m-am gândit eu când am decis să nu mă fac stewardesă, aşa cum voia mama :)).
Continuu prezentarea filmelor nominalizate la Oscar în acest an cu "Up in the Air", o comedie dramatică (oximoron?) despre mici, dar importante aspecte ale vieţii. Pelicula n-o să te atragă dacă vrei glamour şi acţiune sau romanţă cu scântei. Nimic nu este exagerat şi totuşi totul este, dar nu ştiu cât de înţeleasă mă fac când spun asta. Hai mai bine să vă povestesc despre film să vedem dacă reuşesc.
Povestea:
Viaţa lui Ryan Bingham se desfăşoară în avion sau în aeroporturi. Cu un job ce presupune să concedieze oameni şi un vis de a ajunge la 10 milioane de mile de zbor, Ryan petrece mai puţin de o lună pe an acasă, dacă acasă se poate chema apartamentul minuscul în care îşi petrece acest timp. Deşi nu are niciodată timp pentru familie, este mai mult decât fericit cu această viaţă, având chiar şi o iubită pe care o vede atunci când călătoriile amândurora îi duc în aceleaşi oraşe.
Dar compania pentru care lucrează vrea să scadă costurile, ceea ce presupune mai puţine călătorii şi folosirea de teleconferinţe pentru a concedia oameni, propunere care venise de la tânăra şi entuziasta Natalie. Dorind să arate şefilor că această metodă de comunicare nu este o idee bună, Ryan o ia pe Natalie în călătoriile sale, pentru a-i demonstra că cel mai bine este să vorbeşti cu oamenii faţă în faţă şi nu prin intermediul tehnologiei.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Vreţi să spuneţi, în afară de George? Glumesc, nu-mi place de George. Ok, ok, îmi place, dar nu ăsta e motivul pentru care m-am uitat la film.
Povestea. La prima vedere, "Up in the Air" ne descrie o parte din viaţa unui om care decide să trăiască invers decât ar cere normalul - departe de familie, fără casă, cu un job care, inevitabil, este unul detestabil - acela de a da alţi oameni afară. Cu toate acestea, avem parte de o surpriză. Filmul exprimă mai multă emoţie decât multe altele create cu simplul scop de a stoarce câteva lacrimi. Avem parte de două călătorii iniţiatice - cea a lui Ryan Bingham, care descoperă, pe parcurs ce încearcă s-o imunizeze pe Natalie, că a trăi de unul singur nu e cea mai bună opţiune, dar şi cea parcursă de Natalie, care învaţă, la rândul ei, că visul de la 18 ani se poate destrăma într-o singură clipă, dar că acest lucru nu este o tragedie. Redescoperirea sentimentelor este pentru ambii destinaţia acestei călătorii, chiar dacă acest lucru se face prin metode diferite.
Avem apoi distribuţia - sau, mai bine spus, performaţele actorilor, pentru că a avea nume mari pe generic nu e echivalent cu a avea un film de calitate. De departe, scena aparţine lui Clooney, pe care îl redescopăr pe măsură ce trec anii. Dacă în "E/R" şi în alte roluri de tinereţe mă uitam la el doar pentru... hmmm..., de la "Solaris" încoace am început să-l privesc cu alţi ochi. Rolul lui Bingham este foarte bine jucat, o adevărată încântare pentru simţurile mele de cinefil. Interpretări remarcabile sunt şi cele ale Annei Kendrick şi Verei Farmiga, ambele nominalizate la Oscarurile din acest an. Toţi transmit - şi o fac în modul cel mai puternic, modelându-se pe specificul fiecărui personaj în parte, făcând să fie atât de uşor să te imaginezi în pielea lor!
"Up in the Air" este parcă o sumă a tot ce înseamnă această primă decadă de secol pentru societate - criză economică, şomaj, media, lipsă de cultură, narcisism şi vanitate, divizare socială, violenţă, ostilitate. Din orice punct de vedere l-ai privi, este un film actual, multivalent. Regizorul Jason Reitman a reuşit să transforme toate acestea într-o experienţă personală pentru privitor, o excelentă satiră a societăţii actuale.
Replicile. N-o să mai dau exemple, aşa cum am făcut-o în trecut, dar trebuie menţionat că cel puţin un sfert din farmecul filmului este dat de acestea.
Ce mi-a plăcut mai putin:
-
Decizie:
Un film despre alegeri, despre relaţii, despre independenţă şi dependenţă, despre societate în general. Sper că acest haotic articol vă poate da impulsul de a-l vedea, pentru că este o alegere înţeleaptă.
2 comentarii
Superb film. Ofera o imagine a ansamblu a omului mereu pe drumuri, care nu are masa, nu are casa, ci doar valiza, si calatoreste in jurul lumii. Meseria lui Clooney, e un pic cam neplacuta, aceea de a concedia oamenii.
In rest filmul are de toate, impleteste foarte frumos dramatismul, cu romantismul, si fazele cu accent comic.
Film de nota 10.
28 februarie 2010, 23:49
Într-adevăr, unul dintre cele mai bune filme ale anului trecut.
1 martie 2010, 09:54