Regie: Joe Wright
Distribuţie: Jamie Foxx, Robert Downey Jr., Catherine Keener, Tom Hollander, Lisa Gay Hamilton, Nelsan Ellis
Apariţie: 2009
Produs de DreamWorks SKG/Universal Pictures/Studio Canal
La noi: The Soloist
Am petrecut Crăciunul în familie, undeva la munte, într-un cadru mirific. A fost foarte frumos, zăpadă, aer curat, am reuşit să citesc puţin, să joc jocuri de societate cu fratele meu şi cu prietena lui, să mă joc puţin şi la Sacred şi să văd multe filme (în mare parte, uşurele, ca să meargă cu sărmăluţele şi cu vinişorul). Astfel încât, pentru zilele următoare, voi avea ce comenta aici pe blog.
Anul care tocmai se încheie ne-a dat câteva filme de calitate. Unul dintre acestea este "The Soloist", lansat în cinematografele româneşti în luna octombrie. Bazat pe cartea scrisă de Steve Lopez, pelicula se concentrează pe prietenia dintre un ziarist şi un fost student la Juilliard, prestigioasa academie de arte americană. Persoana în jurul căreia se desfăşoară acţiunea - Nathaniel Anthony Ayers Jr. - este, de asemenea, un personaj real, un motiv în plus pentru ca acest film să-mi facă cu ochiul.
Povestea:
Steve Lopez, jurnalist al publicaţiei "Los Angeles Times", intră într-o zi în vorbă cu un om fără adăpost care îşi petrece timpul cântând la vioară pe străzi. Bărbatul, al cărui nume este Nathaniel Anthony Ayers, spune despre sine că a fost student la Juilliard şi că pasiunea sa cea mai mare o reprezintă lucrările lui Beethoven. Intrigat, Lopez începe să cerceteze viaţa lui Ayers, aflând puţin câte puţin drumul parcurs de acesta, începând de la copilăria plină de vise de celebritate şi până când schizofrenia de care suferă l-a forţat să renunţe la acestea.
Jurnalistul începe să scrie despre Ayers, încercând în acelaşi timp să-l ajute să revină în lumea muzicii.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Rolurile excepţionale făcute de Jamie Foxx şi Robert Downey, Jr. Foxx m-a surprins plăcut, pentru că nu este un actor care să-mi inspire prea multe în mod normal. Poate şi pentru că imaginea creată până acum a fost aceea de comediant cu mici incursiuni în lumea filmelor de acţiune (nu am văzut încă "Ray", pentru care a luat Oscarul în 2006, pentru că nu m-a atras subiectul abordat, dar performanţa lui Foxx din acest film mă face să-l pun pe listă). După ce am văzut pelicula, am cautat pe YouTube filmuleţe cu adevăratul Nathaniel Ayers, având astfel ocazia să observ că rolul interpretat de Jamie Foxx se apropie foarte mult de realitate.
Downey, Jr. este de asemenea foarte bun, dar mai ales prin prisma faptului că acesta este genul de rol pe care îl interpretează cel mai bine (tipul excentric, inteligent, cu o viziune ironică asupra vieţii).
Povestea, mai ales prin faptul că este reală. Prietenia care se dezvoltă între Lopez şi Ayers este minunat şi realistic interpretată. Multă lume s-a plâns că este mult prea simplă pentru Hollywood şi că se filmul nu are o finalitate concretă, dar oare nu asta este viaţa? Mai ales că este vorba de o poveste reală, al cărei sfârşit nu îl ştim încă.
Imaginea şi cinematografia. Filmul a reuşit să suprindă esenţa schizofreniei, faptul că persoanele care au această boală văd sunete, aud culori şi aşa mai departe. Scenele în care apare adăpostul sunt foarte realistic filmate şi unul din avantaje este şi faptul că s-au folosit oameni ai străzii pentru a face figuraţie. De asemenea, mi-a plăcut scena cu porumbeii care îşi iau zborul, întărind spusele lui Ayers, care alesese tunelul pentru a cânta pentru că acustica era bună, iar porumbeii păreau că aplaudă.
Muzica
Ce mi-a plăcut mai putin:
Acţiunea este previzibilă pentru oricine a mai văzut drame în acest gen. Dar desigur, filmul nu a putut să devieze prea mult de la povestea reală.
Decizie:
"The Soloist" este o dramă emoţionantă, puternică şi umană despre prietenie. În mod sigur un film care merită atenţie (şi vreo două nominalizări la Oscar, în opinia mea).
Distribuţie: Jamie Foxx, Robert Downey Jr., Catherine Keener, Tom Hollander, Lisa Gay Hamilton, Nelsan Ellis
Apariţie: 2009
Produs de DreamWorks SKG/Universal Pictures/Studio Canal
La noi: The Soloist
Am petrecut Crăciunul în familie, undeva la munte, într-un cadru mirific. A fost foarte frumos, zăpadă, aer curat, am reuşit să citesc puţin, să joc jocuri de societate cu fratele meu şi cu prietena lui, să mă joc puţin şi la Sacred şi să văd multe filme (în mare parte, uşurele, ca să meargă cu sărmăluţele şi cu vinişorul). Astfel încât, pentru zilele următoare, voi avea ce comenta aici pe blog.
Anul care tocmai se încheie ne-a dat câteva filme de calitate. Unul dintre acestea este "The Soloist", lansat în cinematografele româneşti în luna octombrie. Bazat pe cartea scrisă de Steve Lopez, pelicula se concentrează pe prietenia dintre un ziarist şi un fost student la Juilliard, prestigioasa academie de arte americană. Persoana în jurul căreia se desfăşoară acţiunea - Nathaniel Anthony Ayers Jr. - este, de asemenea, un personaj real, un motiv în plus pentru ca acest film să-mi facă cu ochiul.
Povestea:
Steve Lopez, jurnalist al publicaţiei "Los Angeles Times", intră într-o zi în vorbă cu un om fără adăpost care îşi petrece timpul cântând la vioară pe străzi. Bărbatul, al cărui nume este Nathaniel Anthony Ayers, spune despre sine că a fost student la Juilliard şi că pasiunea sa cea mai mare o reprezintă lucrările lui Beethoven. Intrigat, Lopez începe să cerceteze viaţa lui Ayers, aflând puţin câte puţin drumul parcurs de acesta, începând de la copilăria plină de vise de celebritate şi până când schizofrenia de care suferă l-a forţat să renunţe la acestea.
Jurnalistul începe să scrie despre Ayers, încercând în acelaşi timp să-l ajute să revină în lumea muzicii.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Rolurile excepţionale făcute de Jamie Foxx şi Robert Downey, Jr. Foxx m-a surprins plăcut, pentru că nu este un actor care să-mi inspire prea multe în mod normal. Poate şi pentru că imaginea creată până acum a fost aceea de comediant cu mici incursiuni în lumea filmelor de acţiune (nu am văzut încă "Ray", pentru care a luat Oscarul în 2006, pentru că nu m-a atras subiectul abordat, dar performanţa lui Foxx din acest film mă face să-l pun pe listă). După ce am văzut pelicula, am cautat pe YouTube filmuleţe cu adevăratul Nathaniel Ayers, având astfel ocazia să observ că rolul interpretat de Jamie Foxx se apropie foarte mult de realitate.
Downey, Jr. este de asemenea foarte bun, dar mai ales prin prisma faptului că acesta este genul de rol pe care îl interpretează cel mai bine (tipul excentric, inteligent, cu o viziune ironică asupra vieţii).
Povestea, mai ales prin faptul că este reală. Prietenia care se dezvoltă între Lopez şi Ayers este minunat şi realistic interpretată. Multă lume s-a plâns că este mult prea simplă pentru Hollywood şi că se filmul nu are o finalitate concretă, dar oare nu asta este viaţa? Mai ales că este vorba de o poveste reală, al cărei sfârşit nu îl ştim încă.
Imaginea şi cinematografia. Filmul a reuşit să suprindă esenţa schizofreniei, faptul că persoanele care au această boală văd sunete, aud culori şi aşa mai departe. Scenele în care apare adăpostul sunt foarte realistic filmate şi unul din avantaje este şi faptul că s-au folosit oameni ai străzii pentru a face figuraţie. De asemenea, mi-a plăcut scena cu porumbeii care îşi iau zborul, întărind spusele lui Ayers, care alesese tunelul pentru a cânta pentru că acustica era bună, iar porumbeii păreau că aplaudă.
Muzica
Ce mi-a plăcut mai putin:
Acţiunea este previzibilă pentru oricine a mai văzut drame în acest gen. Dar desigur, filmul nu a putut să devieze prea mult de la povestea reală.
Decizie:
"The Soloist" este o dramă emoţionantă, puternică şi umană despre prietenie. În mod sigur un film care merită atenţie (şi vreo două nominalizări la Oscar, în opinia mea).
1 Comment
Un film excepţional.
28 decembrie 2009, 20:27