Regie: Alan J. Pakula
Distribuţie: Julia Roberts, Denzel Washington, Sam Shepard, John Heard, Tony Goldwyn, Stanley Tucci, John Lithgow
Apariţie: 1993
Produs de Warner Bros. Pictures
La noi: Dosarul "Pelican"
La 26 de ani, când a făcut ”The Pelican Brief”, Julia Roberts era deja cunoscută în urma filmelor ”Steel Magnolias”, ”Pretty Woman”, ”Sleeping with the Enemy”, ”Hook” și ”Dying Young”. Denzel Washington avea în spate o listă chiar mai mare de filme, dar de un succes relativ mic. Chiar și așa, asocierea numelor celor doi, alături de renumele cărții lui John Grisham, au fost îndeajuns pentru a justifica publicitatea făcută pentru ”Dosarul Pelican”.
Povestea:
Doi membri ai Curții Supreme de Justiție americane sunt uciși. Investigația FBI-ului nu duce nicăieri, până în momentul în care un eseu scris de o studentă la Drept, Darby Shaw, ajunge prin intermediul unul prieten de-al iubitului ei în mâinile directorului biroului, stârnind vâlvă. Dosarul implică nume importante din politică, inclusiv Casa Albă, drept pentru care Darby devine o țintă. Singurul ei aliat este ziaristul Gray Grantham, cunoscut pentru articolele dezvăluitoare pe care le scrie.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Hai să începem cu distribuția, pentru că, până la urmă, acesta a fost principalul punct de atracție. Julia Roberts joacă rolul unei studente de 24 de ani, ea însăși fiind doar cu doi ani mai în vârstă decât personajul pe care îl interpretează. Deși tânără, Julia avea deja maturitatea necesară pentru a realiza roluri dramatice foarte bune, iar acesta nu face excepție. Actrița era înainte de perioada când începuse să facă doar comedii romantice, și încă nu era coruptă de comercialul cetății filmului din acest punct de vedere. Denzel Washington, în vremurile tinereții sale, reușește de asemenea să creeze un personaj excelent, acesta fiind, de alfel, filmul în urma căruia m-am îndrăgostit eu de el. Cei doi au o relație foarte bună pe ecran, ceea ce contribuie la calitatea jocului actoricesc și la cea a peliculei, în general.
În ceea ce privește relația dintre personaje, o surpriză plăcută, prin comparație cu cartea, este lipsa romantismului dintre ei, care mie una mi s-a părut deplasată atunci când am citit ”Dosarul Pelican”.
Subiectul. Intrigile politice mă atrag foarte mult, deși nu sunt adepta teoriilor conspiraționiste. Oricum, nu cred că se poate contesta faptul că best-seller-urile lui John Grisham sunt o bună bază pentru filme incitante. De văzut sunt și ”The Firm” și ”The Rainmaker”.
Ritmul acțiunii este excelent, foarte bun pentru un thriller, nelăsându-ți momente de plictiseală. În același timp, filmul nu este doar o fugă continuă, ci e unul dintre acelea care îți pune mintea la contribuție, oarecum nepotrivit pentru cei care preferă peliculele relaxante.
Regia. Alan J. Pakula, care mai regizase înainte și ”All the President's Men” și ”Sophie's Choice”, reușește să aducă pe ecrane o intrigă incitantă, prin mici efecte cu rezultate de ansamblu foarte bune, cum ar fi menținerea personajului negativ principal în afara camerelor, pentru a adânci misterul.
Ce mi-a plăcut mai putin:
Găurile din scenariu, și lipsa de credibilitate a poveștii. Totuși, asta vine de la cartea lui John Grisham, după care a fost realizat filmul.
Decizie:
Da. ”The Pelican Brief” este unul dintre cele mai bune filme politice pe care le-am văzut. Poate că asta are mult de-a face cu faptul că îmi plac cărțile lui Grisham, și cu subiectivismul legat de Denzel Washington și (mai puțin) Julia Roberts, dar chiar și atunci când l-am urmărit prima dată, atunci când nici nu auzisem de actor, m-a ținut nemișcată pe canapea.
Distribuţie: Julia Roberts, Denzel Washington, Sam Shepard, John Heard, Tony Goldwyn, Stanley Tucci, John Lithgow
Apariţie: 1993
Produs de Warner Bros. Pictures
La noi: Dosarul "Pelican"
La 26 de ani, când a făcut ”The Pelican Brief”, Julia Roberts era deja cunoscută în urma filmelor ”Steel Magnolias”, ”Pretty Woman”, ”Sleeping with the Enemy”, ”Hook” și ”Dying Young”. Denzel Washington avea în spate o listă chiar mai mare de filme, dar de un succes relativ mic. Chiar și așa, asocierea numelor celor doi, alături de renumele cărții lui John Grisham, au fost îndeajuns pentru a justifica publicitatea făcută pentru ”Dosarul Pelican”.
Povestea:
Doi membri ai Curții Supreme de Justiție americane sunt uciși. Investigația FBI-ului nu duce nicăieri, până în momentul în care un eseu scris de o studentă la Drept, Darby Shaw, ajunge prin intermediul unul prieten de-al iubitului ei în mâinile directorului biroului, stârnind vâlvă. Dosarul implică nume importante din politică, inclusiv Casa Albă, drept pentru care Darby devine o țintă. Singurul ei aliat este ziaristul Gray Grantham, cunoscut pentru articolele dezvăluitoare pe care le scrie.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Hai să începem cu distribuția, pentru că, până la urmă, acesta a fost principalul punct de atracție. Julia Roberts joacă rolul unei studente de 24 de ani, ea însăși fiind doar cu doi ani mai în vârstă decât personajul pe care îl interpretează. Deși tânără, Julia avea deja maturitatea necesară pentru a realiza roluri dramatice foarte bune, iar acesta nu face excepție. Actrița era înainte de perioada când începuse să facă doar comedii romantice, și încă nu era coruptă de comercialul cetății filmului din acest punct de vedere. Denzel Washington, în vremurile tinereții sale, reușește de asemenea să creeze un personaj excelent, acesta fiind, de alfel, filmul în urma căruia m-am îndrăgostit eu de el. Cei doi au o relație foarte bună pe ecran, ceea ce contribuie la calitatea jocului actoricesc și la cea a peliculei, în general.
În ceea ce privește relația dintre personaje, o surpriză plăcută, prin comparație cu cartea, este lipsa romantismului dintre ei, care mie una mi s-a părut deplasată atunci când am citit ”Dosarul Pelican”.
Subiectul. Intrigile politice mă atrag foarte mult, deși nu sunt adepta teoriilor conspiraționiste. Oricum, nu cred că se poate contesta faptul că best-seller-urile lui John Grisham sunt o bună bază pentru filme incitante. De văzut sunt și ”The Firm” și ”The Rainmaker”.
Ritmul acțiunii este excelent, foarte bun pentru un thriller, nelăsându-ți momente de plictiseală. În același timp, filmul nu este doar o fugă continuă, ci e unul dintre acelea care îți pune mintea la contribuție, oarecum nepotrivit pentru cei care preferă peliculele relaxante.
Regia. Alan J. Pakula, care mai regizase înainte și ”All the President's Men” și ”Sophie's Choice”, reușește să aducă pe ecrane o intrigă incitantă, prin mici efecte cu rezultate de ansamblu foarte bune, cum ar fi menținerea personajului negativ principal în afara camerelor, pentru a adânci misterul.
Ce mi-a plăcut mai putin:
Găurile din scenariu, și lipsa de credibilitate a poveștii. Totuși, asta vine de la cartea lui John Grisham, după care a fost realizat filmul.
Decizie:
Da. ”The Pelican Brief” este unul dintre cele mai bune filme politice pe care le-am văzut. Poate că asta are mult de-a face cu faptul că îmi plac cărțile lui Grisham, și cu subiectivismul legat de Denzel Washington și (mai puțin) Julia Roberts, dar chiar și atunci când l-am urmărit prima dată, atunci când nici nu auzisem de actor, m-a ținut nemișcată pe canapea.
0 comentarii