Regie: Richard LaGravenese
Distribuţie: Hilary Swank, Gerard Butler, Lisa Kudrow, Gina Gershon, James Marsters, Kathy Bates
Apariţie: 2007
Produs de Alcon Entertainment/Grosvenor Park Productions
La noi: P.S., Te iubesc
Sunt o sentimentală. N-am ce-i face, asta e, am tendința să vărs lacrimi la orice film mai siropos... dar sunt doar două filme care mă fac să plâng de la primul și până la ultimul minut - ”The Notebook” și ”P.S. I Love You”. Ambele au ca temă principală același lucru: dragostea care transcede moartea.
Încă nu știu dacă există așa ceva în realitate, sau e doar o invenție marca Shakespeare și Hollywood, dar îmi place să cred că sunt iubiri pe lumea asta care sunt atât de puternice, încât nimic nu le stă în cale.
”P.S. I Love You” e și nu e un film pe care să-l vezi cu respectiva jumătate. Dacă ai 16 ani și sângele înfierbântat, iar prima iubire ți se pare cea mai mare și cea care va dura toată viața, atunci nu e nici o problemă, băiatul ți-l va propune el, dar când ai trecut deja prin mai multe și mai mulți ani... e problematic. Pentru că Gerry e bărbatul perfect din toate punctele de vedere, e acel bărbat pe care îl așteptăm toate, și Doamne ferește să începi să-l compari cu cel care te ține în brațe =)).
Povestea:
Holly Kennedy este frumoasă, deșteaptă și căsătorită cu dragostea vieții ei - Gerry, un irlandez pasional, amuzant și impetuos. Iar atunci când viața lui se sfârșește din cauza unei tumori cerebrale, se sfârșește și viața ei, iar singura persoană care o poate ajuta este persoana care nu-i mai este alături.
Gerry înțelege acest lucru și, înainte de a muri, scrie o serie de scrisori menite a o ajuta pe Holly, a o ghida pentru a trece peste durerea morții soțului ei și a se redescoperi pe sine. Mesajele sosesc pe neașteptate și în cele mai surprinzătoare feluri, și, deși familia și prietenii lui Holly cred că acestea nu fac decât să o țină legată de trecut, fiecare scrisoare o împinge mai mult înspre viitor.
Ce m-a ţinut pe canapea:
O să las pentru la sfârșit principalul motiv pentru care am vrut să văd filmul, și o să încep cu Hilary Swank. Nu aș fi văzut-o, inițial, într-un astfel de rol. Personajul jucat în "Beverly Hills, 90210", iar apoi rolurile din ”Boys Don't Cry” și ”Million Dollar Baby” m-au făcut sceptică... Swank în pielea unui personaj nu foarte puternic, o femeie sensibilă? Greu de crezut. Dar femeia asta mi-a dat fiori în rolul lui Holly - modul ei de a exprima traume psihologice este incredibil, și m-am rușinat de scepticismul meu în a o asocia cu un film de dragoste.
Povestea în sine, minunată, extrem extrem de emoționantă, și foarte bine pusă în scenă. Mi-a plăcut stilul abordat - liric, foarte personal, în care clișeele, deși prezente, nu deranjează, pentru că întreg filmul dezvoltă tema speranței - viața nu se termină atunci când rămâi singur, dacă vrei să o iei de la capăt, există întotdeauna o posibilitate.
Naturalețea interpretării actorilor, care nu dă impresia de forțat, așa cum poate te aștepți din partea unor persoane care nu au trecut prin asemenea situații; aici se vede adevăratul talent al lui Swank și Butler.
Kathy Bates, și ea câștigătoare a unui Oscar, este excepțională ca întotdeauna, iar alăturarea a două actrițe atât de bune cum sunt Bates și Swank nu poate fi decât un privilegiu și o încântare pentru oricine vede acest film.
Lisa Kudrow este picătura amuzantă a filmului, iar Gina Gershon - sexy ca întotdeauna - este întruchiparea perfectă a puternicei Sharon.
Evoluția imprevizibilă a poveștii, ce scoate ”P.S. I Love You” din blamata categorie ”chick-flick”.
Coloana muzicală, liniștitoare, perfectă pentru un asemenea film plin de poezie.
Și ajung și la Gerald Butler, bărbatul perfect, fizic cel puțin, așa cum mi-l imaginam eu în adolescență... iar accentul lui irlandez este... mmmm... mai bine nu spun, că deja m-am înroșit. Evident, și interpretarea este de milioane, talentul lui făcându-l și mai atrăgător.
Ce mi-a plăcut mai putin:
Faptul că, de fiecare dată când mă uit la ”P.S. I Love You”, mă trezesc cu ochii umflați a doua zi dimineață.
Decizie:
”P.S. I Love You” este un film terapeutic, așa cum au mai spus și alții. Este una dintre peliculele pe care le revăd o dată la câteva luni, ca să-mi aduc aminte că nu sunt de piatră. Atunci când îl vezi și nu ai relația perfectă, începi să descoperi lucruri care nu merg, dar de care nu ți-ai dat seama până în acel moment. E bine, e rău?... depinde de fiecare. De la mine, cu recomandare de ”nu trebuie pierdut”.
Distribuţie: Hilary Swank, Gerard Butler, Lisa Kudrow, Gina Gershon, James Marsters, Kathy Bates
Apariţie: 2007
Produs de Alcon Entertainment/Grosvenor Park Productions
La noi: P.S., Te iubesc
Sunt o sentimentală. N-am ce-i face, asta e, am tendința să vărs lacrimi la orice film mai siropos... dar sunt doar două filme care mă fac să plâng de la primul și până la ultimul minut - ”The Notebook” și ”P.S. I Love You”. Ambele au ca temă principală același lucru: dragostea care transcede moartea.
Încă nu știu dacă există așa ceva în realitate, sau e doar o invenție marca Shakespeare și Hollywood, dar îmi place să cred că sunt iubiri pe lumea asta care sunt atât de puternice, încât nimic nu le stă în cale.
”P.S. I Love You” e și nu e un film pe care să-l vezi cu respectiva jumătate. Dacă ai 16 ani și sângele înfierbântat, iar prima iubire ți se pare cea mai mare și cea care va dura toată viața, atunci nu e nici o problemă, băiatul ți-l va propune el, dar când ai trecut deja prin mai multe și mai mulți ani... e problematic. Pentru că Gerry e bărbatul perfect din toate punctele de vedere, e acel bărbat pe care îl așteptăm toate, și Doamne ferește să începi să-l compari cu cel care te ține în brațe =)).
Povestea:
Holly Kennedy este frumoasă, deșteaptă și căsătorită cu dragostea vieții ei - Gerry, un irlandez pasional, amuzant și impetuos. Iar atunci când viața lui se sfârșește din cauza unei tumori cerebrale, se sfârșește și viața ei, iar singura persoană care o poate ajuta este persoana care nu-i mai este alături.
Gerry înțelege acest lucru și, înainte de a muri, scrie o serie de scrisori menite a o ajuta pe Holly, a o ghida pentru a trece peste durerea morții soțului ei și a se redescoperi pe sine. Mesajele sosesc pe neașteptate și în cele mai surprinzătoare feluri, și, deși familia și prietenii lui Holly cred că acestea nu fac decât să o țină legată de trecut, fiecare scrisoare o împinge mai mult înspre viitor.
Ce m-a ţinut pe canapea:
O să las pentru la sfârșit principalul motiv pentru care am vrut să văd filmul, și o să încep cu Hilary Swank. Nu aș fi văzut-o, inițial, într-un astfel de rol. Personajul jucat în "Beverly Hills, 90210", iar apoi rolurile din ”Boys Don't Cry” și ”Million Dollar Baby” m-au făcut sceptică... Swank în pielea unui personaj nu foarte puternic, o femeie sensibilă? Greu de crezut. Dar femeia asta mi-a dat fiori în rolul lui Holly - modul ei de a exprima traume psihologice este incredibil, și m-am rușinat de scepticismul meu în a o asocia cu un film de dragoste.
Povestea în sine, minunată, extrem extrem de emoționantă, și foarte bine pusă în scenă. Mi-a plăcut stilul abordat - liric, foarte personal, în care clișeele, deși prezente, nu deranjează, pentru că întreg filmul dezvoltă tema speranței - viața nu se termină atunci când rămâi singur, dacă vrei să o iei de la capăt, există întotdeauna o posibilitate.
Naturalețea interpretării actorilor, care nu dă impresia de forțat, așa cum poate te aștepți din partea unor persoane care nu au trecut prin asemenea situații; aici se vede adevăratul talent al lui Swank și Butler.
Kathy Bates, și ea câștigătoare a unui Oscar, este excepțională ca întotdeauna, iar alăturarea a două actrițe atât de bune cum sunt Bates și Swank nu poate fi decât un privilegiu și o încântare pentru oricine vede acest film.
Lisa Kudrow este picătura amuzantă a filmului, iar Gina Gershon - sexy ca întotdeauna - este întruchiparea perfectă a puternicei Sharon.
Evoluția imprevizibilă a poveștii, ce scoate ”P.S. I Love You” din blamata categorie ”chick-flick”.
Coloana muzicală, liniștitoare, perfectă pentru un asemenea film plin de poezie.
Și ajung și la Gerald Butler, bărbatul perfect, fizic cel puțin, așa cum mi-l imaginam eu în adolescență... iar accentul lui irlandez este... mmmm... mai bine nu spun, că deja m-am înroșit. Evident, și interpretarea este de milioane, talentul lui făcându-l și mai atrăgător.
Ce mi-a plăcut mai putin:
Faptul că, de fiecare dată când mă uit la ”P.S. I Love You”, mă trezesc cu ochii umflați a doua zi dimineață.
Decizie:
”P.S. I Love You” este un film terapeutic, așa cum au mai spus și alții. Este una dintre peliculele pe care le revăd o dată la câteva luni, ca să-mi aduc aminte că nu sunt de piatră. Atunci când îl vezi și nu ai relația perfectă, începi să descoperi lucruri care nu merg, dar de care nu ți-ai dat seama până în acel moment. E bine, e rău?... depinde de fiecare. De la mine, cu recomandare de ”nu trebuie pierdut”.
2 comentarii
Este unul dintre filmele mele preferate desi nu imi plac filmele lacrimogene (tocmai pt ca ma trezesc cu ochii de broasca a doua zi dimineata!)...
29 octombrie 2009, 17:36
Acum il downdloadez , urmeaza sa il vizionez diseara . Ms !
17 decembrie 2009, 17:37