Regie: Neil Armfield
Distribuţie: Abbie Cornish, Heath Ledger, Geoffrey Rush, Tom Budge, Roberto Meza-Mont
Apariţie: 2006
Produs de Film Finance
La noi: Iubire şi dependenţă
Companie mică, buget limitat, o fată frumoasă și un actor de un imens talent. Mai adaugă un subiect extrem de dramatic, o poveste de dragoste dificilă, și ai putea crede că vezi un film european. Surpriza a venit de la faptul ca această peliculă este, de fapt, australiană. O experiență nou-nouță pentru mine, și un film care m-a lăsat fără cuvinte și cu sentimente amestecate pentru mult timp.
De ce să nu fiu sinceră, inițial am căutat filmul pentru a-l vedea pe Heath Ledger, care a fost actorul meu preferat (după Depp) încă de pe vremea când a jucat în ”10 Things I Hate About You”.
Povestea:
Candy este o tânără promițătoare, care se îndrăgostește de un poet aspirant, dar și de viața fără limite în care acesta o aruncă. Înainte de a-și da seama, cei doi devin dependenți de heroină, iar ceea ce începuse ca amuzament devine durere și nefericire.
Când fondurile încep să li se termine, iar părinții fetei refuză să le mai dea bani de droguri, Dan își dă seama că modul lor de viață trebuie schimbat, astfel încât cei doi se mută împreună la țară, dar Candy se plictisește cât timp Dan este la muncă, și - deprimată - începe să-și petreacă aceste ore fumând marijuana și distanțându-se din ce în ce mai mult de poet. Totul se destramă în viața lui în ziua în care, ajungând acasă, Dan își dă seama că iubita l-a părăsit.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Evident, Heath Ledger. Mi se pare deplasat să spun acum ce talent mare avea, dar ăsta e adevărul, nu o zic doar pentru că nu mai este printre noi. Chiar de prima dată când l-am văzut jucând, deși era doar un puști pe vremea aia, am văzut în el un actor de primă clasă. În ”Candy”, Ledger este senzațional în rolul principal - aspirantul poet Dan, prins la mijloc între dependența de heroină și dependența de femeia pe care o iubește.
Abbie Cornish îi dă o replică fantastică, până în acest moment Candy fiind rolul carierei sale. În ”Elizabeth: The Golden Age” a fost destul de ștearsă, dar naturalețea și aerul pierdut pe care le are în viața de zi cu zi o prind de minune pentru rolul tinerei australiene.
Restul distribuției, deși în mare pare actori necunoscuți, este excelentă, iar Geoffrey Rush, în rolul mentorului lui Dan, dă clasă.
Spre deosebire de alte filme cu acest gen de subiect, ”Candy” transmite multe, te face să simți simpatie pentru personaje, chiar dacă nu te identifici cu ele. Povestea de dragoste este atât de tristă, un fel de ”Romeo și Julieta” a unei lumi cu susul în jos, de un tragism shakespeare-ian aproape - afectuoasă, dureroasă, plină de speranță și, în același timp, fără de speranță.
Povestea și modul de punere în scenă a acesteia. Se cunoaște mâna regizorului Neil Armfeld, de altfel un obișnuit al teatrelor mai curând decât al marelui ecran.
Un aspect important al filmului este că, la fel ca în viață, oamenii nu sunt doar buni sau răi, ci acționează în funcție de situațiile în care sunt puși, uneori cu demnitate, alteori cu umilință sau altruism, de multe ori din instinct, făcând lucruri care intră în categoria răului. ”Candy” nu creează eroi, ci arată realități, chiar dacă acestea sunt urâte.
Ce mi-a plăcut mai putin:
-
Decizie:
”Candy” este un film extrem de uman, excelent prin subiectul abordat, modul de tratare a acestuia și distribuția folosită. O capodoperă, deși nu atât de mediatizată pe cât ar fi trebuit. Nu este doar un alt film despre droguri, ci este FILMUL despre droguri, cel care trebuie văzut.
Distribuţie: Abbie Cornish, Heath Ledger, Geoffrey Rush, Tom Budge, Roberto Meza-Mont
Apariţie: 2006
Produs de Film Finance
La noi: Iubire şi dependenţă
Companie mică, buget limitat, o fată frumoasă și un actor de un imens talent. Mai adaugă un subiect extrem de dramatic, o poveste de dragoste dificilă, și ai putea crede că vezi un film european. Surpriza a venit de la faptul ca această peliculă este, de fapt, australiană. O experiență nou-nouță pentru mine, și un film care m-a lăsat fără cuvinte și cu sentimente amestecate pentru mult timp.
De ce să nu fiu sinceră, inițial am căutat filmul pentru a-l vedea pe Heath Ledger, care a fost actorul meu preferat (după Depp) încă de pe vremea când a jucat în ”10 Things I Hate About You”.
Povestea:
Candy este o tânără promițătoare, care se îndrăgostește de un poet aspirant, dar și de viața fără limite în care acesta o aruncă. Înainte de a-și da seama, cei doi devin dependenți de heroină, iar ceea ce începuse ca amuzament devine durere și nefericire.
Când fondurile încep să li se termine, iar părinții fetei refuză să le mai dea bani de droguri, Dan își dă seama că modul lor de viață trebuie schimbat, astfel încât cei doi se mută împreună la țară, dar Candy se plictisește cât timp Dan este la muncă, și - deprimată - începe să-și petreacă aceste ore fumând marijuana și distanțându-se din ce în ce mai mult de poet. Totul se destramă în viața lui în ziua în care, ajungând acasă, Dan își dă seama că iubita l-a părăsit.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Evident, Heath Ledger. Mi se pare deplasat să spun acum ce talent mare avea, dar ăsta e adevărul, nu o zic doar pentru că nu mai este printre noi. Chiar de prima dată când l-am văzut jucând, deși era doar un puști pe vremea aia, am văzut în el un actor de primă clasă. În ”Candy”, Ledger este senzațional în rolul principal - aspirantul poet Dan, prins la mijloc între dependența de heroină și dependența de femeia pe care o iubește.
Abbie Cornish îi dă o replică fantastică, până în acest moment Candy fiind rolul carierei sale. În ”Elizabeth: The Golden Age” a fost destul de ștearsă, dar naturalețea și aerul pierdut pe care le are în viața de zi cu zi o prind de minune pentru rolul tinerei australiene.
Restul distribuției, deși în mare pare actori necunoscuți, este excelentă, iar Geoffrey Rush, în rolul mentorului lui Dan, dă clasă.
Spre deosebire de alte filme cu acest gen de subiect, ”Candy” transmite multe, te face să simți simpatie pentru personaje, chiar dacă nu te identifici cu ele. Povestea de dragoste este atât de tristă, un fel de ”Romeo și Julieta” a unei lumi cu susul în jos, de un tragism shakespeare-ian aproape - afectuoasă, dureroasă, plină de speranță și, în același timp, fără de speranță.
Povestea și modul de punere în scenă a acesteia. Se cunoaște mâna regizorului Neil Armfeld, de altfel un obișnuit al teatrelor mai curând decât al marelui ecran.
Un aspect important al filmului este că, la fel ca în viață, oamenii nu sunt doar buni sau răi, ci acționează în funcție de situațiile în care sunt puși, uneori cu demnitate, alteori cu umilință sau altruism, de multe ori din instinct, făcând lucruri care intră în categoria răului. ”Candy” nu creează eroi, ci arată realități, chiar dacă acestea sunt urâte.
Ce mi-a plăcut mai putin:
-
Decizie:
”Candy” este un film extrem de uman, excelent prin subiectul abordat, modul de tratare a acestuia și distribuția folosită. O capodoperă, deși nu atât de mediatizată pe cât ar fi trebuit. Nu este doar un alt film despre droguri, ci este FILMUL despre droguri, cel care trebuie văzut.
0 comentarii