Regie: Bryan Singer
Distribuţie: Hugh Jackman, Patrick Stewart, Ian McKellen, Famke Janssen, James Marsden, Halle Berry, Anna Paquin, Rebecca Romijn
Apariţie: 2000
Produs de Twentieth Century-Fox Film Corporation/Marvel Enterprises
La noi: X-Men
Duminică după amiază. Întoarsă de la o plimbare prin Herăstrău şi o masă cu fajitas şi rom la Hard Rock (de fapt, invers), moleşită şi cu chef de a vedea un film care să nu mă streseze foarte tare. Zap prin Excelul cu filme de văzut şi rămas cu şoarecele pe "X-Men Origins: Wolverine". Excelentă alegere, bun băiat, seara a trecut plăcut la "umbra" ventilatorului şi cu o limonadă cu gheaţă în mână. Dar mai târziu despre asta.
Unde voiam să ajung... "Wolverine" mi-a făcut chef să revăd toată seria "X-Men", aşa încât în urmatoarele patru posturi o să vorbesc numai despre asta, pentru că le-am luat la rând (ce-i drept, mi-a luat două seri).
Motivaţia? Filmul adună o mână de actori, unii foarte buni, alţii foarte buni (:P). Ah da, şi subiectul (am mai zis eu undeva, cu ocazia cometării unui film care nu m-a încântat, că îmi plac chestiile cu mutanţi - la un moment dat era şi un serial pe Prima, destul de dubios, dar pe care nu-l pierdeam pentru nimic în lume; parcă "Mutant X" se chema).
Povestea:
Într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, mutanţii trăiesc alături de oameni, frica punând stăpânire pe ambele tabere. Marie D'Ancanto - Rogue - fuge de acasă după ce îşi trimite prietenul în comă în urma unui sărut. Pe drum îl întâlneşte pe Logan/Wolverine, un mutant care luptă pentru bani şi care nu îşi aduce aminte nimic din ce se întâmplase în viaţa sa până cu 15 ani în urmă. În urma unui atac a cărui ţintă se crezuse iniţial că e Logan, cei doi ajung la şcoala profesorului Charles Xavier, unde tinerii mutanţi sunt iniţiaţi în arta de a-şi controla puterea şi a o folosi pentru binele omenirii. Magneto, rivalul şi prietenul lui Xavier, pune la cale un plan care o implică pe Rogue, în încercarea de a da mutanţilor mai multă putere în lume.
Ce m-a ţinut pe canapea:
O s-o zic acum şi e valabil pentru toate filmele din serie: tema filmului. Nu am fost niciodată fan al benzilor desenate (cunoştinţele mele în materie se opresc la "Pif et Hercule"), dar subiectul acesta al mutaţiilor genetice este fascinant şi am văzut cam tot ce am găsit (film sau serial) care să facă referire la mutanţi.
Actorii. Să-i iau în ordine. Patrick Stewart m-a vrăjit din timpurile Star-Trek, când era sexy captain Picard; stilul său de a vorbi exercită o atracţie deosebită. De Ian McKellen ce să mai zic, este unul dintre marii, marii actori britanici, un om de o verstilitate rară, care poate juca orice rol, de la Hitler la Richard al III-lea şi de la Magneto la Gandalf.
Şi acum intrăm în categoria celor buni... Hugh Jackman este unul dintre bărbaţii alături de care nu mi-ar displacea să rămân blocată într-un lift (şi nici la capitolul interpretare nu stă rău - face un rol excelent)... nici cu James Marsden nu mi-e ruşine, deşi câteodata mi se pare cam prea pretty boy... Halle Berry este la fel de fascinantă în rolul lui Storm ca şi în cel al Leticiei Musgrove (o altă actriţă care poate interpreta un repertoriu larg şi variat de personaje)... Anna Paquin, deşi nu neapărat o frumuseţe, are acel ceva care te atrage... iar Rebecca Romijn face în "X-Men" ce ştie mai bine, şi anume să arate excelent. Distribuţia este perfectă, din punctul meu de vedere.
Efectele speciale. La vremea la care s-a făcut filmul, adică acum aproape un deceniu, erau excelente.
Partea poate cea mai bună din film, însă, o reprezintă faptul că aceste personaje ivite din benzi desenate dau glas celor mai complexe sentimente şi caracteristici umane - frică, singuratate, dragoste, ură, egoism, dreptate, putere. Din acest punct de vedere, nu este tipicul film cu super-eroi.
Acţiunea este bună, nu în stilul acela care place doar bărbaţilor, dovadă fiind faptul că "X-Men" mă ţine de obicei în scaun fără să simt nevoia să pun pe pauză din când în când.
Ce mi-a plăcut mai putin:
Nu cred că am multe de spus aici, poate că pe alocuri acţiunea este previzibilă, dar există şi unele răsturnări de situaţie care dau sarea şi piperul.
Decizie:
"X-Men" este un clasic al filmelor sci-fi/fantasy, unul dintre cele mai bune de acest gen din ultima perioadă. Pe mine mă prinde de fiecare dată când îl văd.
Distribuţie: Hugh Jackman, Patrick Stewart, Ian McKellen, Famke Janssen, James Marsden, Halle Berry, Anna Paquin, Rebecca Romijn
Apariţie: 2000
Produs de Twentieth Century-Fox Film Corporation/Marvel Enterprises
La noi: X-Men
Duminică după amiază. Întoarsă de la o plimbare prin Herăstrău şi o masă cu fajitas şi rom la Hard Rock (de fapt, invers), moleşită şi cu chef de a vedea un film care să nu mă streseze foarte tare. Zap prin Excelul cu filme de văzut şi rămas cu şoarecele pe "X-Men Origins: Wolverine". Excelentă alegere, bun băiat, seara a trecut plăcut la "umbra" ventilatorului şi cu o limonadă cu gheaţă în mână. Dar mai târziu despre asta.
Unde voiam să ajung... "Wolverine" mi-a făcut chef să revăd toată seria "X-Men", aşa încât în urmatoarele patru posturi o să vorbesc numai despre asta, pentru că le-am luat la rând (ce-i drept, mi-a luat două seri).
Motivaţia? Filmul adună o mână de actori, unii foarte buni, alţii foarte buni (:P). Ah da, şi subiectul (am mai zis eu undeva, cu ocazia cometării unui film care nu m-a încântat, că îmi plac chestiile cu mutanţi - la un moment dat era şi un serial pe Prima, destul de dubios, dar pe care nu-l pierdeam pentru nimic în lume; parcă "Mutant X" se chema).
Povestea:
Într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, mutanţii trăiesc alături de oameni, frica punând stăpânire pe ambele tabere. Marie D'Ancanto - Rogue - fuge de acasă după ce îşi trimite prietenul în comă în urma unui sărut. Pe drum îl întâlneşte pe Logan/Wolverine, un mutant care luptă pentru bani şi care nu îşi aduce aminte nimic din ce se întâmplase în viaţa sa până cu 15 ani în urmă. În urma unui atac a cărui ţintă se crezuse iniţial că e Logan, cei doi ajung la şcoala profesorului Charles Xavier, unde tinerii mutanţi sunt iniţiaţi în arta de a-şi controla puterea şi a o folosi pentru binele omenirii. Magneto, rivalul şi prietenul lui Xavier, pune la cale un plan care o implică pe Rogue, în încercarea de a da mutanţilor mai multă putere în lume.
Ce m-a ţinut pe canapea:
O s-o zic acum şi e valabil pentru toate filmele din serie: tema filmului. Nu am fost niciodată fan al benzilor desenate (cunoştinţele mele în materie se opresc la "Pif et Hercule"), dar subiectul acesta al mutaţiilor genetice este fascinant şi am văzut cam tot ce am găsit (film sau serial) care să facă referire la mutanţi.
Actorii. Să-i iau în ordine. Patrick Stewart m-a vrăjit din timpurile Star-Trek, când era sexy captain Picard; stilul său de a vorbi exercită o atracţie deosebită. De Ian McKellen ce să mai zic, este unul dintre marii, marii actori britanici, un om de o verstilitate rară, care poate juca orice rol, de la Hitler la Richard al III-lea şi de la Magneto la Gandalf.
Şi acum intrăm în categoria celor buni... Hugh Jackman este unul dintre bărbaţii alături de care nu mi-ar displacea să rămân blocată într-un lift (şi nici la capitolul interpretare nu stă rău - face un rol excelent)... nici cu James Marsden nu mi-e ruşine, deşi câteodata mi se pare cam prea pretty boy... Halle Berry este la fel de fascinantă în rolul lui Storm ca şi în cel al Leticiei Musgrove (o altă actriţă care poate interpreta un repertoriu larg şi variat de personaje)... Anna Paquin, deşi nu neapărat o frumuseţe, are acel ceva care te atrage... iar Rebecca Romijn face în "X-Men" ce ştie mai bine, şi anume să arate excelent. Distribuţia este perfectă, din punctul meu de vedere.
Efectele speciale. La vremea la care s-a făcut filmul, adică acum aproape un deceniu, erau excelente.
Partea poate cea mai bună din film, însă, o reprezintă faptul că aceste personaje ivite din benzi desenate dau glas celor mai complexe sentimente şi caracteristici umane - frică, singuratate, dragoste, ură, egoism, dreptate, putere. Din acest punct de vedere, nu este tipicul film cu super-eroi.
Acţiunea este bună, nu în stilul acela care place doar bărbaţilor, dovadă fiind faptul că "X-Men" mă ţine de obicei în scaun fără să simt nevoia să pun pe pauză din când în când.
Ce mi-a plăcut mai putin:
Nu cred că am multe de spus aici, poate că pe alocuri acţiunea este previzibilă, dar există şi unele răsturnări de situaţie care dau sarea şi piperul.
Decizie:
"X-Men" este un clasic al filmelor sci-fi/fantasy, unul dintre cele mai bune de acest gen din ultima perioadă. Pe mine mă prinde de fiecare dată când îl văd.
0 comentarii