Regie: Michael Powell, Emeric Pressburger
Distribuţie: Moira Shearer, Marius Goring, Anton Walbrook, Esmond Knight, Ludmilla Tchérina
Apariţie: 1948
Produs de The Archers
La noi: Pantofiorii roşii
Îmi plac filmele vechi pentru că degajă un iz glamour mai pronunţat, pentru că exprimă o forţă mai mare decât cele făcute în ziua de azi, pentru că, oricât de uşurică ar fi tema tratată, reuşesc să nu cadă în depreciere, să nu sufere de pe urma unei prea mari publicităţi.
"The Red Shoes" este film de artă despre artă. Un film care combină imaginea, jocul actoricesc, muzica şi dansul pentru a spune că arta este totul. L-am căutat iniţial pentru că e un film cu dans, iar dansul e modul meu de exprimare. După ce l-am văzut, mi-am dat seama că dansul e doar o mică parte.
Pelicula porneşte de la basmul lui Andersen despre pantofii roşii, cel în care fata dansa pentru că trebuia să danseze. Personajele au bază reală. Vaslav Nijinsky, considerat cel mai bun dansator al secolului XX, era starul trupei de balet a lui Sergei Pavlovich Diaghilev, cu care a avut întotdeauna o relaţie încordată şi care s-a rupt atunci când Nijinsky s-a căsătorit.
Povestea:
Vicky Page este o dansatoare extraordinară, pe care impresarul Boris Lermontov o angajează în trupa sa de balet. Julian Craster este un talentat tânăr compozitor, luat sub aripă de acelaşi Lermontov. Trupa lucrează pentru a pune în scena baletul "The Red Shoes", ocazie cu care Vicky şi Julian se îndrăgostesc. Atunci când decid să se căsătorească, Lermontov se opune, pentru că filosofia lui este că arta trebuie să fie prioritară şi, dacă cineva este talentat, nu trebuie să-şi irosească darul pe lucruri pământene cum ar fi dragostea.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Absolut tot filmul este o minune cinematografică. Imaginea, muzica şi dansul, mai ales dansul sunt adevarate bijuterii.
Dansatorii din distribuţie sunt profesionişti recunoscuţi - Leonid Myasin, Ludmilla Tchérina, Robert Helpmann, Marie Rambert, Moira Shearer.
Anton Walbrook, în rolul lui Lermontov, face un rol genial. Personajul crede cu tărie că arta este singura religie, că menirea unui artist este să-şi cultive talentul, că singura familie trebuie să fie compania de balet şi singurul scop - perfecţiunea. Pe de altă parte, Julian o vrea pe Vicky doar pentru el, muza care îl inspiră în compoziţiile muzicale, spunând că baletul este o formă de exprimare de mâna a doua. Fiecare din cei doi este egoist pe partea lui, iar Vicky, aflată la mijloc, se vede frustrată de faptul că, orice ar alege, una din părţile vieţii ei va trebui sacrificată.
Locaţiile de filmare sunt minunate, filmul te duce în Paris, Londra şi Monte Carlo.
Ce mi-a plăcut mai putin:
Caracterul puternic din film este Lermontov, deşi în teorie rolul este secundar. Aş fi vrut mai multe - actoriceşte vorbind - de la Shearer şi Goring.
Marius Goring nu mi s-a părut extraordinar şi nu prea se potriveşte cu Shearer, din cauza asta povestea de dragoste având puţin de suferit.
Decizie:
"The Red Shoes" este unul din marile filme ale cinematografiei, nu doar pentru iubitorii dansului, ci pentru toţi cei care îşi doresc să vadă adevărata artă.
Distribuţie: Moira Shearer, Marius Goring, Anton Walbrook, Esmond Knight, Ludmilla Tchérina
Apariţie: 1948
Produs de The Archers
La noi: Pantofiorii roşii
Îmi plac filmele vechi pentru că degajă un iz glamour mai pronunţat, pentru că exprimă o forţă mai mare decât cele făcute în ziua de azi, pentru că, oricât de uşurică ar fi tema tratată, reuşesc să nu cadă în depreciere, să nu sufere de pe urma unei prea mari publicităţi.
"The Red Shoes" este film de artă despre artă. Un film care combină imaginea, jocul actoricesc, muzica şi dansul pentru a spune că arta este totul. L-am căutat iniţial pentru că e un film cu dans, iar dansul e modul meu de exprimare. După ce l-am văzut, mi-am dat seama că dansul e doar o mică parte.
Pelicula porneşte de la basmul lui Andersen despre pantofii roşii, cel în care fata dansa pentru că trebuia să danseze. Personajele au bază reală. Vaslav Nijinsky, considerat cel mai bun dansator al secolului XX, era starul trupei de balet a lui Sergei Pavlovich Diaghilev, cu care a avut întotdeauna o relaţie încordată şi care s-a rupt atunci când Nijinsky s-a căsătorit.
Povestea:
Vicky Page este o dansatoare extraordinară, pe care impresarul Boris Lermontov o angajează în trupa sa de balet. Julian Craster este un talentat tânăr compozitor, luat sub aripă de acelaşi Lermontov. Trupa lucrează pentru a pune în scena baletul "The Red Shoes", ocazie cu care Vicky şi Julian se îndrăgostesc. Atunci când decid să se căsătorească, Lermontov se opune, pentru că filosofia lui este că arta trebuie să fie prioritară şi, dacă cineva este talentat, nu trebuie să-şi irosească darul pe lucruri pământene cum ar fi dragostea.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Absolut tot filmul este o minune cinematografică. Imaginea, muzica şi dansul, mai ales dansul sunt adevarate bijuterii.
Dansatorii din distribuţie sunt profesionişti recunoscuţi - Leonid Myasin, Ludmilla Tchérina, Robert Helpmann, Marie Rambert, Moira Shearer.
Anton Walbrook, în rolul lui Lermontov, face un rol genial. Personajul crede cu tărie că arta este singura religie, că menirea unui artist este să-şi cultive talentul, că singura familie trebuie să fie compania de balet şi singurul scop - perfecţiunea. Pe de altă parte, Julian o vrea pe Vicky doar pentru el, muza care îl inspiră în compoziţiile muzicale, spunând că baletul este o formă de exprimare de mâna a doua. Fiecare din cei doi este egoist pe partea lui, iar Vicky, aflată la mijloc, se vede frustrată de faptul că, orice ar alege, una din părţile vieţii ei va trebui sacrificată.
Locaţiile de filmare sunt minunate, filmul te duce în Paris, Londra şi Monte Carlo.
Ce mi-a plăcut mai putin:
Caracterul puternic din film este Lermontov, deşi în teorie rolul este secundar. Aş fi vrut mai multe - actoriceşte vorbind - de la Shearer şi Goring.
Marius Goring nu mi s-a părut extraordinar şi nu prea se potriveşte cu Shearer, din cauza asta povestea de dragoste având puţin de suferit.
Decizie:
"The Red Shoes" este unul din marile filme ale cinematografiei, nu doar pentru iubitorii dansului, ci pentru toţi cei care îşi doresc să vadă adevărata artă.
0 comentarii