Regie: Stephen Daldry
Distribuţie: Ralph Fiennes, Kate Winslet, David Kross
Apariţie: 2008
Produs de Mirage Enterprises
La noi: Cititorul
De multe ori evit să văd filmele "la modă", pentru a nu-mi forma părerea în funcţie de câtă reclamă se face producţiei De asta nici nu am fost la cinema atunci când a apărut "Cititorul", şi am ales să văd filmul la câteva săptămâni după. Am crezut iniţial că Hanna Schmitz a trăit în realitate, ceea ce m-a făcut să grăbesc momentul în care am văzut filmul, dar Google mi-a retezat speranţele de a urmări o poveste cu rădăcini reale, în schimb mi-a arătat că scenariul a fost realizat după cartea lui Bernhard Schlink, "Der Vorleser", care trebuie să ajungă în biblioteca mea cât mai curând.
Filmul este de o complexitate uluitoare, şi inevitabil ajungi să-ţi pui întrebarea pe care Hanna o adresează judecătorului... "Tu ce ai fi făcut?" Până unde poţi să mergi în îndeplinirea datoriei de serviciu, este aceasta mai importantă decât dreptatea? Poţi să rămâi om, detaşându-te de acţiunile pe care le faci sub acoperirea legii? Motto-ul filmului pare să fie replica profesorului de drept al lui Michael... "Societăţilor le place să creadă că acţionează în virtutea moralităţii, dar nu o fac. Acţionează în virtutea legii".
Povestea:
Tânărul Michael Berg o cunoaşte pe Hanna Schmitz, cu care începe o relaţie de dragoste pasională; Hanna este analfabetă, şi centrul relaţiei cu băiatul îl reprezintă lecturile acestuia, în schimbul cărora ea îl iniţiază în tainele aşternutului. Femeia este "promovată" şi ajunge gardian la Auschwitz, informaţie pe care Michael o află atunci când, la finele celui de-al doilea război mondial şi fiind student la drept, asistă la procesul prin care Hanna este acuzată, şi în final condamnată pentru uciderea a 300 de femei. Povestea continuă cu anii pe care Hanna îi petrece în închisoare, timp în care Michael îi trimite romane înregistrate pe bandă, dovadă a afecţiunii pe care încă i-o poartă.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Kate Winslet. Actriţa este genială, ca în toate filmele în care joacă. N-o să neg că este una dintre actriţele mele preferate, pentru forţa cu care interpretează fiecare rol. Oscarul primit pentru partitura Hannei este pe deplin meritat.
Ritmul filmului. Scenele sunt alerte, nu prea există momente moarte, care să te facă să caşti. Mi-a plăcut mult succesiunea perioadelor, precum şi faptul că se revine mereu la Michael adult şi la viaţa lui exterioară relaţiei cu Hanna. Regizorul a îmbinat excelent toate planurile poveştii, şi a reuşit să dea senzaţia de fluiditate, în ciuda episoadelor în care Michael este arătat la maturitate.
Povestea. Filmul m-a ţinut cu sufletul la gură. I-am iubit şi i-am urât deopotrivă pe ambii. N-am înţeles-o pe Hanna când, din orgoliu, s-a sacrificat şi a fost singura din cele 6 femei judecate care să fie condamnată pentru crimă. L-am detestat pe Michael când n-a avut curajul să-i ia apărarea în proces. Am înţeles-o pe ea când a mărturisit că, în virtutea muncii de gardian, nu a avut ce face şi a trebuit să închidă prizonierele în biserică. L-am înţeles şi pe el când a refuzat orice contact cu ea după ce a fost condamnată, în afară de pachetele cu casete pe care i le trimitea regulat. Am înţeles societatea, care îşi dorea în acele vremuri să se dezică de tot ce a însemnat perioada nazistă.
David Kross. Sper ca acestui tânăr actor să nu i se urce la cap celebritatea şi să facă în continuare roluri de calitate.
Restul distribuţiei. Genialitatea acestui film este incontestabil datorată întregii echipe de actori. Lena Olin, în rolul Ilana Mather, este excepţională, chiar dacă prezenţa ei în film nu durează mai mult de 10-15 minute. Jeanette Hain, ca Brigitte, este şi ea minunată.
Ce mi-a plăcut mai putin:
Ralph Fiennes. Nu mi s-a părut că jocul acestui de altfel reputat actor s-a ridicat la înălţimea celui făcut de Kate Winslet.
Decizie:
Fără nici un dubiu, acesta este un film care nu trebuie să lipsească din colecţia unui cinefil.
Distribuţie: Ralph Fiennes, Kate Winslet, David Kross
Apariţie: 2008
Produs de Mirage Enterprises
La noi: Cititorul
De multe ori evit să văd filmele "la modă", pentru a nu-mi forma părerea în funcţie de câtă reclamă se face producţiei De asta nici nu am fost la cinema atunci când a apărut "Cititorul", şi am ales să văd filmul la câteva săptămâni după. Am crezut iniţial că Hanna Schmitz a trăit în realitate, ceea ce m-a făcut să grăbesc momentul în care am văzut filmul, dar Google mi-a retezat speranţele de a urmări o poveste cu rădăcini reale, în schimb mi-a arătat că scenariul a fost realizat după cartea lui Bernhard Schlink, "Der Vorleser", care trebuie să ajungă în biblioteca mea cât mai curând.
Filmul este de o complexitate uluitoare, şi inevitabil ajungi să-ţi pui întrebarea pe care Hanna o adresează judecătorului... "Tu ce ai fi făcut?" Până unde poţi să mergi în îndeplinirea datoriei de serviciu, este aceasta mai importantă decât dreptatea? Poţi să rămâi om, detaşându-te de acţiunile pe care le faci sub acoperirea legii? Motto-ul filmului pare să fie replica profesorului de drept al lui Michael... "Societăţilor le place să creadă că acţionează în virtutea moralităţii, dar nu o fac. Acţionează în virtutea legii".
Povestea:
Tânărul Michael Berg o cunoaşte pe Hanna Schmitz, cu care începe o relaţie de dragoste pasională; Hanna este analfabetă, şi centrul relaţiei cu băiatul îl reprezintă lecturile acestuia, în schimbul cărora ea îl iniţiază în tainele aşternutului. Femeia este "promovată" şi ajunge gardian la Auschwitz, informaţie pe care Michael o află atunci când, la finele celui de-al doilea război mondial şi fiind student la drept, asistă la procesul prin care Hanna este acuzată, şi în final condamnată pentru uciderea a 300 de femei. Povestea continuă cu anii pe care Hanna îi petrece în închisoare, timp în care Michael îi trimite romane înregistrate pe bandă, dovadă a afecţiunii pe care încă i-o poartă.
Ce m-a ţinut pe canapea:
Kate Winslet. Actriţa este genială, ca în toate filmele în care joacă. N-o să neg că este una dintre actriţele mele preferate, pentru forţa cu care interpretează fiecare rol. Oscarul primit pentru partitura Hannei este pe deplin meritat.
Ritmul filmului. Scenele sunt alerte, nu prea există momente moarte, care să te facă să caşti. Mi-a plăcut mult succesiunea perioadelor, precum şi faptul că se revine mereu la Michael adult şi la viaţa lui exterioară relaţiei cu Hanna. Regizorul a îmbinat excelent toate planurile poveştii, şi a reuşit să dea senzaţia de fluiditate, în ciuda episoadelor în care Michael este arătat la maturitate.
Povestea. Filmul m-a ţinut cu sufletul la gură. I-am iubit şi i-am urât deopotrivă pe ambii. N-am înţeles-o pe Hanna când, din orgoliu, s-a sacrificat şi a fost singura din cele 6 femei judecate care să fie condamnată pentru crimă. L-am detestat pe Michael când n-a avut curajul să-i ia apărarea în proces. Am înţeles-o pe ea când a mărturisit că, în virtutea muncii de gardian, nu a avut ce face şi a trebuit să închidă prizonierele în biserică. L-am înţeles şi pe el când a refuzat orice contact cu ea după ce a fost condamnată, în afară de pachetele cu casete pe care i le trimitea regulat. Am înţeles societatea, care îşi dorea în acele vremuri să se dezică de tot ce a însemnat perioada nazistă.
David Kross. Sper ca acestui tânăr actor să nu i se urce la cap celebritatea şi să facă în continuare roluri de calitate.
Restul distribuţiei. Genialitatea acestui film este incontestabil datorată întregii echipe de actori. Lena Olin, în rolul Ilana Mather, este excepţională, chiar dacă prezenţa ei în film nu durează mai mult de 10-15 minute. Jeanette Hain, ca Brigitte, este şi ea minunată.
Ce mi-a plăcut mai putin:
Ralph Fiennes. Nu mi s-a părut că jocul acestui de altfel reputat actor s-a ridicat la înălţimea celui făcut de Kate Winslet.
Decizie:
Fără nici un dubiu, acesta este un film care nu trebuie să lipsească din colecţia unui cinefil.
1 Comment
Kate Winslet merita 2 Oscaruri pentru rolul din acest film! Ce mi-a placut a fost faptul ca scenaristul nu a modificat prea mult firul povestirii din cartea cu acelasi titlu de Bernhard Schlink. Si cartea si filmul sunt de nota 10+!
Ralph Fiennes nu mi-a placut niciodata... poate in rolul lui Voldemort... si in rolul lui Harry Waters in "In Bruges" (film care by the way e absolut genial - parerea mea :P)
14 iulie 2009, 13:49